De la capăt?

A început un nou an în politica românească, aşa cum s-a terminat şi cel anterior... Tot certuri şi scandaluri de cel mai autentic prost-gust, tot nepăsare faţă de problemele reale ale cetăţenilor, tot făţărnicie şi incompetenţă la cel mai înalt nivel. Politica românească este o mlaştină – plată, mâzgoasă şi urât mirositoare.

Lucrul pe care însă trebuie să-l întelegem toţi noi ceilalţi este că nu e bine să fim doar spectatori pasivi şi sictiriţi, că aceşti clovni din politică fac circul pe banii noştri, că noi îi hrănim şi îi perpetuăm cu nepăsarea noastră. Nepăsarea publicului este cea mai de preţ victorie pentru aceşti pseudo-politicieni, pentru că le permite să acţioneze nestingherit în interesul propriu şi paguba cetăţenilor.

Peste tot în lumea „civilizată” interesul publicului pentru politică scade, şi asta se vede cel mai bine din procententele de la alegeri – participare tot mai redusă, şi rezultate tot mai apropiate de 50%-50% – rezultatul firesc al unei „trageri la sorţi”, în care nici o parte nu mai este credibilă. Problema este că în acest fel la putere ajung de fapt marile interese financiare, care de cele mai multe ori sunt opuse intereselor „maselor”, oamenilor obişnuiţi.

Neimplicarea nu este o soluţie... Gândiţi-vă doar de ce după al doilea război mondial au fost „reciclaţi” şi menţinuţi în funcţii atâţia nazişti, de ce după revoluţia din 1989 la noi au fost reciclaţi atâţia comunişti, de ce nu se văd cei 15,000 de specialişti, deşi în România există mult mai mulţi... Răspunsul este unul singur – oamenii dispuşi să se implice sunt puţini, şi de multe ori cei care se implică o fac din motive oculte.

Am avut prilejul să constat în ultima vreme că există în România oameni cinstiţi şi competenţi, şi a căror voce începe să fie auzită, în multe domenii. Trebuie să-i sprijinim şi să-i ajutăm să se ridice deasupra mlaştinii politicii româneşti, ca să aibă curajul să se implice...