Una dintre ştirile „de senzaţie” din ultimele zile a fost declararea legii de funcţionare a CNSAS ca neconstituţională – unul din „efectele secundare” în procesul cu tov. Voiculescu. Asta după 8 ani în care CNSAS a funcţionat, de bine de rău, cu beţe-n roate introduse cu dibăcie din toate părţile, fără sesizarea vreunei neconstituţionalităţi din partea Curţii Constituţionale. Sincer, încă de la înfiinţare, CNSAS mi s-a părut prea „blând” cu foştii securişti, m-aş fi aşteptat la mai multă incisivitate. Motivele erau probabil obiective, dosarele „sensibile” nefiind disponibile sau fiind distruse de mult.
În ultimul an însă CNSAS a devenit un pic mai bătăios, şi s-a luat (în sfârşit, după părerea oamenilor de rând) de nişte peşti mai mari. Schimbarea am considerat-o bună, dar ea a dus la inflamarea bătăturilor majorităţii politicienilor români. Ştiindu-se oricum cu numeroase muşte pe căciulă – muşte post-decembriste – ei au considerat inadmisibil să li se mai aducă aminte şi de muştele pre-decembriste... Într-adevăr, hoţii de după revoluţie n-au fost uşă de biserică nici înainte, miliardarii de carton de care e plin parlamentul sunt puternic coloraţi în maro-ul compromisurilor dinainte, care le-au permis „startul” în ’89. Nu în ultimul rând, încercarea de reducere la tăcere a CNSAS se întâmplă tocmai când tovarăşii din Curtea Constituţională (care au dat până acum mai multe decizii îndoielnice) se simţeau ei înşişi vizaţi de investigaţii...
Decizia de neconstituţionalitate privind CNSAS a dezvăluit cu o claritate fără precedent, după părerea mea, culoarea clasei politice româneşti. De asemenea, dragi concetăţeni, ne arată frica de adevăr şi de populaţie a acesteia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu