Două incidente

În weekendul care a trecut au avut loc două întâmplări tragice. Nu în locurile deja consacrate - Afganistan, Irak, Pakistan sau vreo școală din SUA - de unde suntem bambardați cu știri despre zeci de oameni morți, făcându-ne să ne pierdem, treptat, umanitatea și percepția adecvată a unor tragedii. De data asta, Norvegia și China.

În Norvegia, o țară care poate reprezenta un model toleranță și civilizație, un descreierat a pus o bombă la Oslo, apoi s-a dus pe o insulă și a început să împuște tinerii care se aflau acolo într-o tabără, vezi-doamne ca să salveze Europa de la islamizare. Termenul în sine mi se pare absurd, nu cred că are loc vreo ”islamizare” în Europa - iar dacă sunt europeni care de bună voie, având acum prilejul să cunoască Islamul, aleg să treacă la acea religie, treaba lor, înseamnă că în opinia lor islamismul este mai bun decât creștinismul. Atâta vreme cât oamenii nu se urăsc și omoară pentru asta și nu încearcă prin mijloace perverse să-i atragă și pe alții, nu văd care este problema.

Ei, acel descreierat a avut timp mai mult de o oră, fiind singurul înarmat pe insulă, să-i vâneze pur și simplu, calm, pe oamenii care erau acolo. Poliția a ajuns acolo la o oră după ce a fost anunțată, cu mașini și bărci... Și ce credeți că s-a aflat?? Că nu aveau elicoptere, pentru că era închis pe motiv de vacanță centrul cu elicopterele!!! Bine, explicația oficială a fost că era mai rapid, eficient cu mașini și bărci! Poate dacă veneau cu elicopterul, ar fi murit doar vreo jumătate din cei care au murit. Sau poate, știind că poliția va interveni repede, ucigașul ar fi pus arma pe foc automat și tot atâția ar fi omorât - asta nu putem ști, cert este că se putea interveni mai repede și nu s-a făcut asta, din cauza unor economiști care au făcut analiza cost-beneficii și au tras concluzia că nu merită ținut deschis centrul cu elicopterele și vara... Pentru că niște cretini aplică peste tot această analiză - și acolo unde nu ar trebui, adică în sănătate, cercetare științifică, educație, siguranță publică... În privința numărului de victime, iar, cifra dată ieri a scăzut cu vreo 15-17 până astăzi - sunt sigur că dacă se va investiga de ce, vor mai ieși la iveală niște lucruri interesante.

Totuși, tot respectul pentru atitudinea Norvegiei în ansamblu, demnitatea cu care oamenii au făcut față situației. Sper să se ia mai în serios amenințarea neo-nazistă în Europa, care odată cu criza care va continua va fi din ce în ce mai puternică. Despre criminal, cred că uneori americanii au dreptate - ar trebui să i se dea pedeapsa maximă permisă de legea norvegiană (21 de ani parcă?) înmulțită cu numărul de victime, să fie sigur că nu mai iese vreodată în libertate.

În China, două trenuri de mare viteză s-au ciocnit. Goana după viteză, construcția forțată de deadline-uri prea strânse, insuficiente verificări - iată cauzele... Oficial, 37 de morți și vreo 200 de răniți. Ceea ce este însă incredibil este că autoritățile au început să îngroape acolo pe loc vagoanele, iar o fetiță a fost scoasă dintre fiarele contorsionate abia după 20 de ore de la accident!!! Permiteți-mi să mă gândesc, atunci, și la posibilitatea ca morții să fie mai mulți, ceea ce justifică graba îngropării, sau chiar ca unii oameni să fi fost îngropați de vii... Sincer nu prea cred că mergeau așa goale trenurile respective pentru ca în cele 6 vagoane făcute praf să fi fost doar 200 de persoane. De nepermis atitudinea mai-marilor Chinei în astfel de cazuri.

În final, îmi cer scuze pentru titlu... Voiam să scriu și scriind mi-am dat seama că titlul este diminutiv, dar este în concordanță cu ceea ce se întâmplă, cu tocirea simțurilor noastre prin asaltul știrilor cu accidente, ucigași perverși și multi oameni morți...

E vară, e cald

În fiecare vară am prilejul să văd, lucrând în mediul universitar la o facultate de științe exacte, instaurarea panicii atunci când începe admiterea, zilele trec și viitori studenți vin puțini, foarte rar… Vedem moartea facultății cu ochii pentru că, în nemărginita sa înțelepciune, ministerul aplică principii zootehnice și finanțează universitățile după numărul de studenți. În esență, a făcut astfel ca și universitățile de stat să aibă cam aceleași probleme cu cele particulare – doar mobilul diferă un pic, acolo e vorba de maximizarea profitului, la cele de stat de supraviețuire.

Ei, în cele din urmă, după 2-3 sesiuni de admitere (doar pe bază de dosare, evident) care se întind până târziu în septembrie, majoritatea locurilor se cam ocupă. Ce contează că în anul doi trec doar cam jumătate din cei admiși?... – Nu pentru c-ar fi dificil de trecut, ar ajunge doar să vină la vreo două examene…

Anul acesta panica a început mai devreme, odată cu anunțarea rezultatelor la examenul de bacalaureat. La o înjumătățire a ”bazinului” de absolvenți, ne putem aștepta și noi să nu se mai ocupe locurile bugetate la facultate. Eu, sincer, nu prea sunt de părere că ar trebui să ne panicăm, din două motive: primul ar fi că, probabil, cei care nu vor mai veni la admitere vor fi cei 50% care oricum nu treceau în anul 2, și dacă n-o să mai vină nici una-două loaze din ceilalți, cu atât mai bine – un stres în minus; în al doilea rând, am încredere că ”sistemul” nu va lăsa fără diplomă atâtea tinere vlăstare, că doar nu putem stresa ”copiii”, nu?...

Ce e mai trist este că unii din analfabeții care n-ar trebui să termine nici școala generală ajung astfel, încet-încet, să termine chiar și o facultate... Și să-i vedem, mai târziu, la catedră, ”educând” noile generații.

Limba română în (sub)titrări

Opriți uciderea limbii române!
M-am săturat să citesc o română de cartier (în cel mai bun caz) sau plină regionalisme la traducerile nenumăratelor filme de consum. Așa cum și alții au menționat, aceste traduceri au rămas printre acele câteva rânduri pe care lumea le citește zilnic... și nici măcar acestea nu sunt corecte! (Asta în cazul fericit în care excludem audierea mirificelor manele sau scrierea într-o limbă nou inventată pe mess)
Sunt sătulă de economia inutilă de litere sau semne! Lasați cratima să existe numai acolo unde este cazul.
Oare nu avem parte de destui academicieni care impun sluțirea limbii române? Este necesară și o contribuție zilnică la uitarea folosirii corecte a limbii noastre?

Întrebări

Modificăm Constituţia? Mergem la referendumul pentru Bucureşti? Vom alege doar dintr-un tur primarii? Câte măgării se vor mai face în numele "economiei de fonduri" de câteva milioane de euro, când se fură miliarde?

Praf în ochi

Mare scandal mare zilele astea... Sorin Ovidiu Vântu cică i-ar fi cerut tovarăşului Ghiţă, manager al Realitatea TV, 150 de mii de euro, şantaj! Se îndoieşte cineva că SOV nu ar avea nevoie de suma asta minusculă faţă de milioanele lui? Mai bine ne-ar spune cum a ajuns manager la Realitatea firma lui Ghiţă... În rest, nimic interesant - un dialog stupid între oameni labili psihic.

Pe drumurile patriei

Ieri am făcut încă o călătorie de vis pe drumurile patriei, traversând ţara de la sud la nord. Am pornit pe centură de la Măgurele spre "autostrada" A1 - şanţurile făcute de roţi în asfaltul care parcă ar fi 100% smoală au ajuns la adâncimi apreciabile, chiar periculoase pentru maşini cu garda la sol mai mică... Coadă de 40 de minute la intersecţia cu drumul spre Domneşti - o păcătoasă de intersecţie unde centura are "cedează trecerea", cunoscută de mulţi ani pentru cozile enorme.

Apoi, autostrada vălurită şi pe alocuri gropoasă, A1, drumul pe Valea Oltului unde câteva viaducte sunt într-o stare deplorabilă de mulţi ani iar peticelile nu fac decât să micşoreze pericolul de a lăsa efectiv o roată prin gropi... Drumul de la Sibiu la Dej a fost destul de bun (nu că n-ar fi utilă şi o autostradă, dar măcar poţi fi atent la trafic nu la gropi), cu o bilă neagră pentru Cluj unde mi se pare că au modificat traseele de tranzit şi nu le-au marcat ca lumea pe cele noi.

A urmat dezastrul: DN1C, până la Baia Mare... Execrabil, infect, mizerabil, făcut praf, de-a dreptul periculos... O gramadă de indicatoare de limite de viteză (30, 40) însoţite de câte un indicator de "drum cu denivelări" - culmea nesimţirii! Oricum, ar trebui inventat un indicator în care denivelările să nu fie ca acelea, ci aşa, în trepte, mai asemănătoare gropilor sau peticelor "decopertate" şi lăsate aşa cu lunile în aşteptarea lopeţii de asfalt care le va acoperi (prost) timp de maxim câteva luni. Şi nişte indicatoare din acelea cretine cu "Viaţa are prioritate!", "Pericol de accidente" etc! Normal că sunt multe accidente, pe astfel de drumuri infecte! Nu avem drumuri, dar avem miliardari "drumari"...

Şi mai plătim şi rovignetă, pe lângă taxa de drum care ne măreşte cu 0,5 lei preţul fiecărui litru de benzină! Cum bine zicea cineva azi pe Europa FM, dacă ei ne amendează că n-avem rovignetă, ar trebui şi noi să dăm în judecată statul pentru fiecare reparaţie la maşină sau accident pe care-l "datorăm" stării drumurilor...

La radio, am mai auzit tot ieri, pe drum, că începe şi comasarea şcolilor, de la toamnă - aşa cum era de aşteptat... Bravos, naţiune! Tot aşa, pe cele mai înalte culmi!

Spitale?

Imagini incredibile la televizor... Văd bătrâni, bolnavi în cărucioare, nou-născuţi în braţele mamelor sau în incubatoare, evacuaţi din spitale care se desfiinţează de azi. Că aşa li s-a năzărit tovarăşilor de acolo de sus...

Chiar nu mai realizează nimeni absurdul situaţiei? Este mai mult decât revoltător, pur şi simplu nu găsesc cuvinte pentru a descrie josnicia la care s-a ajuns în distrugerea acestei ţări... Să desfiinţezi spitale (vă mai amintiţi că acum câteva luni eram asiguraţi că doar se vor comasa, nu vor fi desfiinţate?) în condiţiile în care oricum sunt prea puţine şi le lipsesc doctorii? Aşa, rapid, pe fugă, ca să nu bage lumea de seamă, până să apuce să protesteze? Ca să ce???

De ce se întâmplă aceste lucruri abominabile şi de ce pare că nimănui nu-i pasă?

De la Boc

Să găsim o cale legală pentru a face o ilegalitate!

Cam aşa sună noul îndemn revoluţionar lansat azi de tovarăşul prim-ministru... Să găsim căi legale pentru a nu respecta hotărârile judecătoreşti definitive care prevăd plata salariilor mărite pentru profesorii care au dat în judecată statul român pentru că acesta nu a respectat legea.

Orice adăugire cred că e de prisos...

Libia

A început un nou conflict, Libia a fost atacată ieri de armatele "coaliţiei" (Franţa, Marea Britanie, Canada, Spania, Italia şi Statele Unite). Probabil ca să mai salveze un pic aparenţele pacifiste ale ilustrului conducător, SUA susţin că nu au decât un rol de "suport", deşi cele 110 rachete Tomahauk lansate de pe navele americane au făcut mai multe pagube decât avioanele celorlalte state implicate.

Gadhafi este un dictator, a făcut atentate şi a ridicat şantajul la nivel de politică de stat, a înăbuşit cu violenţă opoziţia internă, este adevărat. Cu toate astea, intervenţia "pentru salvarea poporului libian", în sprijinul unor formaţiuni paramilitare care dispun inclusiv de armament greu (de unde oare?), din partea unor state care l-au tolerat şi chiar sprijinit pe Gadhafi până mai ieri, mi se pare culmea nimicniciei. Intervenţia aceasta este mai trasă de păr decât cea din Iugoslavia de acum ceva vreme, şi înseamnă încă o "extindere", o "adaptare" a dreptului internaţional la interesele corporatiste.

Pentru că este de fapt lupta pentru petrol cea care a deschis un nou front în nordul Africii. Şi având în vedere că mai sunt câteva decenii până la epuizarea rezervelor, nu vreau să mă gândesc cum va fi prin 2030-2040 - dacă va mai fi ceva...

Somnul naţiunii

Ieri seara a fost unul din puţinele momente în care n-am fost total de acord cu Mircea Badea. Părerea lui tranşantă şi negativă despre comportamentul poporului român în general vă este, poate, cunoscută.

Faptul că o parte importantă a populaţiei României este îndobitocită de telenovele şi paralizată de frica pierderii şi a salariilor de mizerie actuale este o chestie incontestabilă, după părerea mea. Pasivitatea de care au dat dovadă românii de fiecare dată când se anunţau noi şi noi tăieri de salarii, creşteri de taxe, înrăutăţirea condiţiilor de lucru, frizează masochismul. În privinţa aceasta, şi a faptului că "ne merităm soarta", sunt de acord cu Mircea Badea.

Dar, sunt alţii care şi-ar merita o soartă mult mai crudă şi care poartă o vină importantă pentru starea de astăzi a naţiunii. Faptul că oamenii nu răspund chemărilor la miting ale sindicatelor, de exemplu, este urmarea comportamentului liderilor sindicali, care în ultimii 20 de ani n-au făcut decât să dezamăgească sindicaliştii şi pacturi cu guvernele... Apoi, este într-adevăr frica de pierderea locului de muncă, pentru că oamenii sunt reduşi la mizerie şi nu pot supravieţui câteva luni fără salariu. Mai este lipsa de solidaritate, care într-adevăr este o mare hibă a poporului nostru, din păcate cultivată şi exploatată de conducători atât la noi cât şi în alte părţi ale lumii, la alte popoare.

Soluţii? Vorba lui Mircea Badea, habar n-am... Singura care ar fi eficientă, trezirea naţiunii, pare utopică în acest moment.