Consumism

Consumismul, inventat cu decenii în urmă ca o soluţie pentru a menţine creşterea economică, devine o armă împotriva umanităţii. Se produce din ce în ce mai mult, la preţuri din ce în ce mai mici. Lupta pentru preţul minim include economie la calitatea materialelor şi implicit la durata de viaţă a produselor, economie la mâna de lucru, economie la inventivitate. În ritmul actual, resursele de care dispunem pe Pământ se vor epuiza rapid.

Din cauza consumismului, cu toţii trăim mai prost, deşi în cifre economiile merg din ce în ce mai bine. Trăim mai prost pentru că din cauza economiei la forţa de muncă suntem plătiţi mai prost, pentru că din cauza calităţii scăzute şi necesităţii înlocuirii frecvente a produselor ne stresăm mai mult cu produse proaste, trăim mai prost pentru că avem tot mai multe obiecte în jurul nostru, de care să ne preocupăm, trăim mai prost pentru că facem cumpărăturile de la supermarket în loc de magazinele din cartier, trăim mai prost deoarece respirăm un aer mai poluat pentru a se produce tot mai mult şi fără bătăi de cap în privinţa produselor secundare...

Atunci pentru cine e de fapt util consumismul? Consumismul este foarte util la transferul bogăţiei de la cei mulţi către cei puţini – noi cumpărăm ca proştii tot mai des produse tot mai proaste, dând şi munca şi banii aceloraşi magnaţi... Cărora le este deci, evident, util. Economiile cresc prin rotaţia tot mai rapidă a banilor, care însă nu se acumulează la populaţie ci doar în câteva conturi bine plasate. Consumismul este dezastruos pentru noi, oamenii „de rând”, „cei mulţi”.