22 Decembrie

Cred că acest 22 decembrie este cel mai deznădăjduit din ultimii 28 de ani. Da, au trecut 28 de ani de la Revoluția din '89. 28 de ani de speranțe, visuri, proiecte, așa-zisă democrație, așa-zis capitalism...

Lucrurile din păcate nu arată bine, pe multe planuri căderea este deja evidentă și rapidă, cu toată creșterea economică artificială care e doar un preludiu scurt pentru o criză majoră. Așa cum am mai scris, democrație fără informație imparțială și oameni cu discernământ nu mai e democrație. Oameni din ce în ce mai needucați, mai nesimțiți, în ton cu manelizarea societății în ansamblu, cărora le lipsește cea mai elementară preocupare pentru binele sau drepturile celorlalți, aceștia sunt oamenii ușor de îndobitocit de posturile de televiziune și tabloide, masă de manevră amorfă pentru mai-marii zilei.

După ani de tatonări, s-a ajuns acum în momentul în care șleahta de gangsteri care a pus stăpânire pe conducerea țării este sigură că nu are de ce se teme - cele mai mari manifestații de la începutul anului 2017 sunt evenimente irepetabile în viitorul previzibil, și oricum și acelea nu i-au făcut decât să treacă la planul B. Plan care a intrat în faza „tăvălugului” - zilnic, fără jenă, sunt schimbate tot felul de legi, o avalanșă ce nu prea mai are cum să fie oprită. Cel puțin nu „prin mijloace democratice”.

Cu sprijinul, sau mai degrabă sub presiunea Uniunii Europene, justiția română începuse în sfârșit în ultimii ani să dea timide semne de viață. Nu la nivelul la care ar fi trebuit, dar măcar nu mai era total inertă ca în primii 15 ani de după '89. Acum, odată cu valul de euroscepticism și extremism din Europa centrală și de est, au prins momentul și cei de la noi ca să reducă la tăcere justiția, să se asigure că sunt intangibili.

Și ce e mai trist e că multe din probleme sunt mondiale, nu sunt specifice României. Căderea educației și a creșterea dezechilibrelor sociale și economice, iureșul deficitelor bugetare, al cheltuielilor fără acoperire, amintesc de cărări bătute, care duc spre conflicte armate, mai mici sau mai mari, care la rândul lor fac accelerat ceea ce se întâmplă și acum - transferul unor sume uriașe de la cei mulți spre cei câțiva... La noi doar se vede mai bine pentru că e mai compactă coalizarea politicienilor pentru scopul de a scăpa de urmările furturilor din ultimele decenii.

99

La mulți ani!
Cu ocazia zilei în care România a împlinit 99 de ani... Cu un pic de întârziere, așa cum sunt toate în țara asta. Să vedem ce se mai întâmplă până la 100, că previziunile sunt foarte sumbre deocamdată.

Justiție...

Citesc și eu un titlu: „Parlamentul României se declară neplăcut surprins de mesajul Departamentului de Stat al SUA referitor la Legile Justiției: Suveranitatea poporului român nu poate face obiectul niciunei forme de presiune”.
Hai nu zău! S-a trezit patriotismul în inima mare și bună a Tăriceanului și în sufletul sincer al lui Dracnea!

În primul rând, nu înțeleg cum unul ca Ciordache, dat afară cu un șut de la ministerul justiției pentru comportamentul hoțesc, mai poate fi șeful comisiei juridice a Parlamentului României. Dovadă că ei își urmează neperturbați agenda inițială, pe toate căile posibile, fapt mai presus de îndoială sau speculații - e clar ca lumina zilei.

Să ne spună ce nu merge la justiția română, dacă vor schimbări! E așa complicat? Au venit cu o porcărie de raport despre activitatea DNA, demontat imediat și retractat chiar de unii dintre autori, apoi liniște. Au scos fumigena cu aglomerația din pușcării, s-a stins și aia. Comisia de la Veneția le-a zis că-s varză. Statele Unite le-au zis că-s varză. UE le-a zis că-s varză (la raportul MCV Tontorel Toader ar fi meritat un premiu special pentru răstălmăcire!). Deci, unde nu merge? Ce nu merge? Care este motivația inițiativelor de modificare?

Suveranitatea poporului român îi doare pe ei? Nicidecum. Departamentul de Stat, la fel ca asociațiile de procurori, la fel ca nenumărate organizații și la fel ca noi, cei care nu suntem chiar cretini total astfel încât să ne uităm în plombele lui Dracnea, s-a luat nu de poporul român, ci a atacat doar „suveranitatea” asocierii mafiote care a ajuns să conducă România! Poporul vrea schimbarea legilor justiției?! Hai marș!

Snobism, manelism, cretinism

Am ajuns la capătul răbdării. Nu mai suport cele 2-3 ore pe zi petrecute în mirobolantul trafic de pe drumurile patriei, la care se adaugă intersectarea de-a lungul zile cu tot felul de cretini care se cred deștepți și șmecheri. 

Îmi dau tot mai bine seama că țara asta n-are nici o speranță, este deja moartă și va fi în curând îngropată. Îi înțeleg foarte bine pe cei care pleacă și nu se mai întorc. N-ai de ce să stai. Aici nu-i putredă doar clica mafiotă a celor câteva mii de ocupanți pereni de funcții înalte, pentru care banii statului sunt numai buni de transferat în conturile proprii. Nu, treaba este putredă până la bază, până la muncitorul de pe șantier care subțiază cimentul, până la meșterul care-ți ia banii și apoi lasă lucrarea neterminată, până la medicul de familie care nu-și face datoria și-l doare undeva dacă trăiești sau dai colțul, până la cercetătorul științific care acceptă compromisurile impuse de „sistem”.. 

Șoferul snob cu SUV și manele la maxim care depășește cu nesimțire coloana (de fraieri, după părerea lui) nu este singur, același comportament e copiat și de un Logan rablagit cu 3 muncitori, și de un Opel cu un corporatist la volan, și de mulți alții. E un jeg generalizat, o combinație ucigătoare de nesimțire, individualism și pură prostie. Ne facem rău unii altora, aici jos, și mulți dintre noi îi admiră (pe față sau în secret) pe hoții care sunt la conducerea țării, că „s-au descurcat”. 

Unii sunt nesimțiți și snobi, needucați la timp și needucabili și nu-și dau seama de asta, așa sunt ei, alții se cred elevați și superiori și trăiesc într-o bulă de superioritate din care-i scuipă-n cap pe ceilalți, fără să le pese că de fapt se comportă la fel ca prima categorie. Iar cei câțiva (tot mai puțini) care mai au bun simț, nu s-au lăsat contaminați de manelismul înconjurător și au rămas încă în țară, din diferite motive, realizează că au tot mai puține refugii, că mizeria umană se extinde și că nu te poți izola nicicum de ea, trăind în această țară.

La noi șmechereala, acest manelism care a pătruns în toate laturile comportamentului multora, este țelul suprem, modelul de succes pentru noile generații. Și este foarte clar că treaba nu poate merge mult timp așa. Datoria externă crește, se fură pe rupte la toate nivelurile, suflă vânt de război prin Europa, iar în condițiile astea România este condamnată. Nu are cum să supraviețuiască. Ar fi fost necesar să se trezească (măcar acum vreo 10 ani când a aderat la Uniunea Europeană), să se scuture de ploșnițe și să fie solidară. N-a fost să fie. Acum este prea târziu, nu mai are cine.

Încolonați, la vot

Ce mai freamăt, ce mai zbucium!
Circul clocoti de zgomot și de arme și de bucium.

Bravo, stimabili aleși ai nației! V-ați dat încă o dată măsura micimii voastre, acceptând să fiți controlați la vot să nu care cumva să deviați de la linia magistral trasată de către conducătorul preaiubit.

Bine, a căzut guvernul din care oricum majoritatea miniștrilor erau demisionari, dizidenții n-au adunat destui adepți și ordinea în partid s-a restabilit. Și acum ce? Care e numărul următor? Acrobații cu justiția? Să vă concentrați din nou pe ce știți cel mai bine, adică furtișaguri și distrugerea țării?

Circ de criză

„Criză politică”! 

Care criză, stimabililor? Stăm și ne uităm ca proștii la televizor (sau ascultăm la radio) cum niște circari se dau în stambă pentru distracția poporului. Chiar suntem o nație de imbecili???

Care sunt „neîmplinirile” guvernului? Că n-a băgat chiar atât de adânc țara în datorii și cheltuieli nesustenabile pe cât prevedea „programul de guvernare”? Nu-i nimic, a fost totuși foarte aproape și consecințele se vor vedea tot mai clar și curând de tot... A îndeplinit prea bine programul absurd de guvernare și vom trage ponoasele!

Deci care e cauza „crizei”? 

Că a ieșit la iveală abureala cu mărirea salariilor, egală cu zero de fapt pentru că în cam același cuantum cu creșterea salariului brut vor trece și taxe de la angajator către angajat, și atunci s-au gândit ei să abată atenția cu o „criză” gravă de tot?

Sau trebuiau acoperite inițiativele legislative de spălare a unor fapte penale, care continuă nestingherite și chiar pe mai multe căi în paralel, cu un scandal politic?

I-am auzit pe unii miniștri zicând cu dezinvoltură că e normal ca atunci când vin propuși de un partid să depună și o demisie în alb! Ba nu-i normal, stimabililor! Mai ales în această clică de interese necurate care e politica românească! Ministrul trebuie să urmarească interesul cetățenilor, nu să fie pus acolo cu condiția „faci ce-ți spun eu că altfel e de rău”, așa cum au fost puși majoritatea miniștrilor de la Revoluție încoace (și cel mai probabil și înainte). Nu e normal, e doar uzual și „tradițional” pe la noi!

Căminele morții

Se spune că un popor care nu știe să-și respecte bătrânii este un popor condamnat. Nu îmi dau foarte bine seama cât de departe de condamnare este poporul român - având în vedere nivelul mizer al pensiilor, al asistenței medicale pentru vârstici, imposibilitatea multora dintre ei de a accesa servicii medicale de calitate, de a-și cumpăra medicamentele de care au nevoie, aș zice că nu ne prea pasă de ei.

Bineînțeles, vedem întotdeauna mai bine asta la alții decât la noi înșine - pentru că noi îi ajutăm pe părinți, mergem să le facem cumpărăturile, vorbim zilnic cu ei, le arărăm că ne pasă, nu? Dar poate nu este chiar așa. Poate am putea să facem mai mult, și poate ar trebui să ne gândim mai des că este aproape ziua când ne va părea rău că n-am făcut tot ce puteam face...

Există în București câteva centre pentru îngrijirea vârstnicilor, așa-zisele „cămine de bătrâni”. Bineînțeles, nimeni n-ar vrea să apeleze la serviciile unui astfel de centru pentru părinții sau bunicii săi, dar din păcate sunt și cazuri medicale în care nu prea există alternativă. Iar aceste centre sunt neîncăpătoare comparativ cu „cererea”...

Odată obligat să recurgi la o astfel de soluție, începi să cauți. Te uiți întâi pe net, unde unele arată chiar ca-n filmele americane - camere curate, bătrâni îngrijiți și care par fericiți, personal competent. Apoi începi să mergi în vizită... Unde afli că de fapt tabloul nu e chiar atât de roz, că „asistența medicală permanentă” înseamnă prezența unui doctor o jumătate de oră la două zile (pentru 100 de oameni), că persoanele cu anumite (lista e lungă) afecțiuni nu sunt primite, că nu mai sunt locuri, atmosfera e de multe ori sinistră iar clădirile decrepite.

După multe căutări, poate crezi că ai găsit un „cămin” acceptabil, condițiile par decente, costul lunar de asemenea. Așa s-a întâmplat cu cineva cunoscut. Ieri am aflat că a murit, după doar câteva luni de stat într-un „cămin” și în condițiile în care nu avea nici o afecțiune care să-i pună viața în pericol. A murit probabil de malnutriție (care i-a provocat/agravat alte afecțiuni), pentru că nu mai putea să mănânce singur... Din cauza personalului criminal (care nici măcar n-a chemat ambulanța!) și al rudelor cele mai apropiate care n-au făcut nimic când au văzut că e din ce în ce mai rău iar asistentele le spun să vină mai rar în vizită, ca „să moară liniștit”.

Este strigător la cer ce se întâmplă în aceste „cămine” ale morții!

Feriți-vă de un „cămin” în care singura „armonie” este cea a morții sigure! Din păcate însă cred că foarte multe astfel de centre lucrează pe aceeași linie - pe convingerea că oamenii sunt aduși acolo ca să moară și ca familiile să scape de-o grijă... Nu-și fac probleme că le mor locatarii, cereri sunt oricum mai multe decât oferta iar „leafa merge” și dacă-și bat joc de niște oameni care le-ar putea fi părinți sau bunici... Iar personalul care se pretează la așa ceva nu-și merită numele, nu e vorba de „persoane” ci de jigodii care ar trebui să înfunde pușcăriile pe viață.

Acest dispreț pentru viață este pur și simplu înspăimântător, și demonstrează de fapt cum au fost posibile de exemplu atrocitățile incredibile din timpul războaielor mondiale, sau cele din conflictele locale...

Mulțumesc, CFR!

Îți sunt recunoscător pentru că, datorită ție, am pierdut șansa participării la un moment important pentru copiii mei. Pentru că doar 12 ore și jumătate, cât prevedea mersul trenurilor, n-au fost de ajuns pentru a parcurge 600 de kilometri în România secolului 21.

Și asta fără zăpadă, fără ploi torențiale, fără caniculă care dilată șinele. Pur și simplu, o noapte obișnuită de primăvară. În care afară era răcoare iar în tren (clasa I!) nu se putea sta de căldură. Pentru că vagoanele fabricate de nemți în anii '60 și cumpărate second-hand de CFR ar mai trebui totuși și întreținute...

De fapt, ar trebui să le mulțumesc din suflet tuturor tovarășilor care în ultimii 28 de ani s-au îmbogățit furând de la CFR, lăsând să ruginească vagoanele și să se degradeze șinele, acestor oameni de bine care au devenit milionari distrugând o infrastructură și un mijloc de transport care în alte țări este din ce în ce mai important.

Vă mulțumesc, domnilor! Să putreziți în pușcărie vă doresc!

Altă întrebare

Am văzut câteva imagini de pe la mitingurile organizate de partidul de guvernământ „pentru susținerea guvernului Grindeanu”. Și m-am întrebat: de ce să te duci la un miting pentru susținerea cuiva care este deja la putere și pe care nu-l poate demite nimeni? (că Parlamentul are aceeași majoritate)

Credeam că a trecut vremea mitingurilor organizate pentru a da o impresie de susținere populară acțiunilor „tovarășilor”, dar se pare că există amenințarea ca acele vremuri să se întoarcă. Văd oameni amărâți aduși cu autobuzele ca să-i aplaude pe niște bogătași care prin cariera lor „la stat” n-aveau cum să adune cât au adunat... Diferența față de manifestațiile „celorlalți” este enormă și extrem de evidentă.

Referitor la manifestațiile din Piața Victoriei, trebuie să recunosc că nu prea le mai văd nici lor rostul. Sunt acum așa, ca o agonie lungă care nu duce la nici un rezultat. Impactul unor manifestații stă în mare parte în rapiditate și în dimensiunea participării, în a crea o undă de șoc. Impactul psihologic este mult mai mare dacă ele înceteză și se reaprind brusc atunci când sunt motive, decât dacă se sting lent.

Iar taxa auto

Și ultima versiune a taxei de primă înmatriculare (timbru de mediu denumită) a luat calea celorlalte, așa cum era de așteptat, fiind declarată ilegală de către UE. Prin urmare guvernanții au anulat-o, fără a o înlocui (deocamdată) cu alta. Ieri am auzit însă că se clocește ceva, ca să mai stăvilească puhoiul de mașini vechi care a năpădit centrele de înmatriculare de la începutul anului. De data asta ceva foarte „occidental” așa, cu stickere, acces restricționat sau pe bani în orașe...

Și din nou se pare că se evită soluția cea mai justă și evidentă, o taxă de poluare din două componente:
1) Impozitul anual pentru deținerea automobilului, care să fie diferențiat și după norma de poluare, nu doar după capacitatea cilindrică.
2) Taxa inclusă în prețul combustibilului (era până de curând, de fapt, o taxă de drum, nu știu dacă mai este) - deoarece cantitatea de gaze cu efect de seră emisă de un motor este inevitabil direct proporțională cu cantitatea de combustibil consumată! Indiferent de norma Euro. Norma Euro contează doar pentru cantitatea de monoxizi și microparticule, care sunt dăunătoare pentru sănătatea oamenilor dar nu au o contribuție importantă la efectul de seră, așa că ele sunt justificarea diferențierii de taxă de la punctul 1). O taxă de 10 bani/litru ar fi suficientă pentru a aduce la buget mai mulți bani decât taxele de primă înmatriculare, și dacă acești bani ar fi într-adevăr folosiți pentru mediu ar fi excelent.

Și gata, se rezolvă problema cât se poate de echitabil. Într-adevăr, în orașele mari ar putea fi restricționat traficul auto în anumite zone și între anumite ore - dar doar după ce s-ar realiza un sistem de transport în comun bun! Nu cum e în București acum... Iar restricția doar pe baza normei Euro este cam deficitară - un motor de 1 litru Euro3 fiind din multe puncte de vedere mai puțin poluant decât un Euro4 sau chiar Euro5 de 3-4 litri!

Părerea mea e că nu suntem încă acolo! Luând cazul Bucureștiului: nu există șosea (ar trebui autostradă!) de centură decentă, transportul în comun este execrabil, nu există stații de interschimb cu parcări și mijloace de transport în comun, starea drumurilor este jalnică. De ce am plăti o taxă în plus pentru a ne face praf neuronii circulând prin oraș?! Când pentru a traversa Bucureștiul dintr-o parte în alta e inevitabil să treci prin centru... Când primăria n-a fost în stare în 30 de ani să construiască niște șosele în plus acolo unde era câmp (vezi Alexandriei - Ghencea - Militari) sau o pasarelă la ieșirea pe centură spre Domnești. Mai sunt multe lucruri de rezolvat (între care o reducere drastică a furtișagurilor!) până la a introduce o taxă pentru mersul cu mașina prin București!

Cu dedicație pentru optimiști

Recunosc că și eu sunt unul dintre optimiști, dar se întâmplă câteodată lucruri care ne reamintesc dimensiunea monstruoasă a corupției din România și ne lasă fără replică...

Ca să vedeți că tupeul și comportamentul disprețuitor față de omul de rând continuă:

Declarație la demisia ministrului justiției din care rezultă totala nevinovăție a tovarășului care a acționat întocmai conform legii și în interesul patriei și poporului român.

Tentaculele mafiei din spitale unde numirile pe pile-cunoștințe-relații continuă nestingherite.

Chiar nu știu ce ne mai rămâne de făcut.

Bilanț?

Au mai trecut câteva zile, s-a abrogat (se pare) ordonanța nr. 13/2017 a cărei adoptare a declanșat revolta publică și manifestațiile din Piața Victoriei și multe alte orașe din România.

Deși sunt parțial de acord cu oamenii care susțin că de fapt este o bătălie în culise între două (sau trei) mari grupuri de putere și interese, iar cetățenii sunt pradă manipulărilor din diferitele direcții, cred că a fost bine că s-a ieșit la demonstrații. De ce? Pentru că imediat după alegerile parlamentare câștigătorii au pornit la un lung șir de „tatonări” pentru a vedea până unde pot împinge legea bunului plac și comportamentul boierului pe moșie. Și ar fi mers tot mai departe cu cât suportam mai mult. 

Partea proastă este că încă nu le-am dat destul de clar de înțeles că ei sunt angajații noștri, nu stăpânii! Au dat o nouă ordonanță prin care au abrogat ordonanța 13, dar nu au recunoscut că au greșit cu ceva, iar Curtea Constituțională a evitat într-un mod destul de laș după părerea mea să-și exprime un punct de vedere pe fond. Asta este foarte grav, pentru că ar fi fost esențial să fie zădărnicite sau măcar descurajate astfel de comportamente pe viitor. În situația actuală, guvernanții au rămas la părerea lor că au făcut bine dar în înțelepciunea lor au cedat ca să nu se escaladeze tensiunile în țară, ministrul justiției și-a dat demisia (nu a fost demis pentru vreo vină), iar mulți din păcate au rămas cu impresia că s-ar dori deturnarea voturilor și schimbarea balanței rezultate după alegeri. Chiar și după demisie fostul ministru al justiției susținea că lumea n-a citit ordonanțele sau nu au înțeles, în plus folosindu-se de lipsa de reacție a CCR pentru a spune că totul a fost perfect conform legii...

Rămâne de văzut cum și când vor ajunge la parlament prevederile controversate ale ordonanței 13, și mai ales în ce formă vor fi adoptate. 

Cititul

Este culmea imbecilității și tupeului cum toți cretinii ne îndeamnă prin intermediul mass-media: „citiți ordonanța”, că suntem dezinformați și manipulați și de-aia zicem că nu ne convine.
Dragi cretini, am citit ordonanța! Și am și înțeles ce scrie acolo! Și oricum, ca să înțelegem acțiunea de borfași din noaptea de 31.01 spre 1.02, nu era nevoie nici măcar să știm să citim! Un minim de bun simț era de-ajuns ca să te revolți împotriva acelui comportament josnic.

Folosește Iohannis manifestațiile ca să-și crească popularitatea? Folosesc multinaționalele manifestațiile ca să încerce să dea jos guvernul pesedist? Foarte bine, ar fi fraieri să nu profite de tâmpenia guvernanților care au dat ordonanța!

Ceea ce este însă clar este că ordonanța a fost cauza ieșirii în stradă, autorii bramburelii actuale nu sunt nici Iohannis, nici multinaționalele și nici Soroș!

Ordonanța - mai sunt 7 zile

Ar mai fi multe lucruri de spus despre scandalul cu ordonanța de urgență, așa că vor mai fi episoade...

Modificările din Codul penal introduse prin această ordonanță merg mult peste ce a cerut Curtea Constituțională. CCR nu a cerut nici diminuarea pedepselor (care, atenție!, are ca urmare și reducerea semnificativă a termenelor de prescriere a faptelor, lăsând fără obiect multe dosare în lucru!), nici introducerea unei limite inferioare în privința valorii prejudiciului.

Au înlocuit ambiguitatea „îndeplinirii defectuoase” a atribuțiilor de serviciu cu altă ambiguitate, „vătămare gravă” a intereselor, termenul nefiind explicat în cuprinsul Codului penal sau prin OUG 13/2017. Pe lângă faptul că nu e explicat, putem ghici că e o condiție mai favorabilă infractorilor decât simplul „vătămare” cum era în Codul penal.

Simt nevoia să repet ceea ce am scris și eu și ceea ce am auzit în sfârșit aseară spunând, la televizor, de către un avocat: CCR nu a decis că prevederile art. 297 sunt neconstituționale! Decizia CCR spune doar așa: constată că dispoziţiile art.246 alin.(1) din Codul penal din 1969 şi ale art.297 alin.(1) din Codul penal sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma „îndeplineşte în mod defectuos” din cuprinsul acestora se înţelege „îndeplineşte prin încălcarea legii”.

Apoi, aud ca PSD-ul anunță că vor organiza și ei un miting. În primul rând, oamenii ar trebui să iasă în stradă când sunt nemulțumiți de ceva, nu pentru a-i lăuda pe guvernanți - așa că probabil PSD va ordona să fie împotriva lui Iohannis și eventual a celorlalți manifestanți. Vă amintește de ceva chestia asta, de prin anii '90? Pregătiți autobuzele și camioanele cu pungi de făină, oameni din teritoriu! Sper doar să nu se întâmple porcăriile de la mineriade.

Mi s-a părut incredibil tupeul lui Dragnea de a spune că responsabilitatea morală pentru manifestații și incidente revine președintelui! Da, faptul că au dat o ordonanță de urgență a cărei urgență nu a putut și nu poate fi justificată și împotriva căreia s-au pronunțat nu doar populația ci și forurile juridice, au aprobat-o și publicat-o în mod banditesc în toiul nopții, lucrurile acestea nu contează - dacă nu zicea Iohannis poporului că nu-i de acord cu ce se întâmplă noi eram orbi și cretini și nu ne prindeam, am fi fost foarte încântați de mișcarea înțeleaptă a guvernului...

Mai sunt 7 zile...

Ordonanța

Am urmărit evoluția evenimentelor care s-au precipitat în ultimele zile și chiar m-am implicat, am fost la manifestații și am făcut muncă de cercetare: m-am uitat la mai multe televiziuni, am citit și ascultat puncte de vedere din ambele părți, am căutat actele legislative (doar de pe site-uri oficiale) și am verificat afirmații pe care le-am auzit declamate în gura mare.

În același timp, m-a întristat patima, înverșunarea pe care mulți (poate și eu) o pun în discuțiile în contradictoriu pe temele „de actualitate” la acest început de an. Mă uimește și mă întristează și mai mult înverșunarea unor oameni pe care îi apreciez de a se agăța de niște argumente absolut și evident false.

Am auzit susținută cu înverșunare convingerea („am văzut eu, am citit, m-am informat”) că în Codul penal (legea 286/2009, cu modificările și completările ulterioare) era specificat la articolul privind abuzul în serviciu (art. 297) că acesta era considerat faptă penală doar în cazul în care cuantumul prejudiciului depășea 2 milioane lei (!). M-am contrazis un pic cu persoana, dar nu părea dispusă să regândească acea convingere așa că am renunțat. Ca să fiu sigur 100% am mai căutat o dată în lege și într-adevăr, nu e nici urmă de vreo limită privind prejudiciul! Singura mențiune a sumei de 2 milioane lei este la art.183 care definește termenul „consecințe deosebit de grave”, termen care însă nu apare deloc în textul art. 297:

În motivarea Ordonanței de urgență nr 13/2017 privind modificarea Codului penal se citează art. 115, alineatul 4) din Constituția României, care zice așa:
ARTICOLUL 115
(4) Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora.

În schimb onorabilii trec lejer peste alineatul 1) al aceluiași articol, care zice:
(1) Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.

Acum, nu există nici o îndoială în privința faptului că legea 286/2009 este lege organică! În schimb, motivația urgenței acestui act normativ emis noaptea târziu scârțâie rău de tot (de fapt, nu prea e!):

Da, au mai fost date ordonanțe de urgență forțate în istoria recentă a României. Dar nu înseamnă că dacă o ilegalitate n-a fost încă pedepsită e liber la a face altele în continuare!

Altă tâmpenie pe care am auzit-o este faptul că se umplu închisorile și că de ce să fie așa pedepse mari la prejudicii mici! (Aici fac o paranteză: închisorile nu sunt, în medie, suprapopulate! Printr-o redistribuire a „locatarilor” ar fi pe la 100% sistemul. Condițiile sunt mizere, dar asta e altă poveste care nu ține de număr)
Nu am în principiu nimic împotrivă ca în loc de 1-2 ani de închisoare, pe lângă recuperarea prejudiciului să fie doar o amendă (dar penală!) și interzicerea ocupării unor funcții publice. În noua formulare însă articolul respectiv este ciuntit în mod evident și esențial:
- Dispare interdicția ocupării unor funcții publice;
- Scad de peste 2 ori pedepsele cu închisoarea și apare posibilitatea amenzii;
- Apare un nou alineat care zice că dispozițiile nu se aplică în cazul emiterii, aprobării sau adoptării actelor normative.

După ce m-am informat îmi permit să fiu de una din părți. Cine-mi spune că dispariția interdicției ocupării unor funcții publice e pentru depopularea închisorilor e într-o mare eroare (sau dezinformare, vorba tovarășului cu ordonanța)! Și scuzați, dar adăugarea ultimului alineat se potrivește de minune unora care adoptă în miez de noapte o ordonanță pe care conform Constituției nu aveau dreptul s-o emită!

E adevărat că acțiunea aceasta se înscrie oarecum în trendul ascendent al sfidărilor pe care câștigătorii ultimelor alegeri le-au tot adus în puținul timp de când au venit la putere, deci din acest punct de vedere n-ar fi uimitoare. Totuși, cred că s-a depășit orice limită care poate fi acceptată de un popor care nu doarme somnul cel de moarte, cum spune imnul... Cu o singură ordonanță de urgență dată pe furiș se scapă pe ei și pe-ai lor de multe dosare penale și în același timp se scapă chiar de judecata acestui act ilegal de aprobare, introducând excepția cu actele normative în text!

Mai este problema cu ultimul articol al ordonanței:

Nu am o explicație plauzibilă pentru acest alineat. Poate fi intervenția nebăgată de seamă a cuiva care a profitat de ora târzie și beția puterii în care se scăldau guvernanții, dar parcă nu e mulțumitoare totuși explicația. Mai e ceva aici.

Azi a ieșit la lumină și „autorul moral” al acestei ordonanțe - strigând în gura mare „hoții!”. Că e dezinformare (da, este, mai ales de la el și-al lui guvern), a dat-o iar cu plata manifestanților (e adevărat că poate au primit ceva huliganii de ieri din Piața Victoriei, ca să spargă mitingul pașnic!), totul asezonat cu niște greșeli de limba română tipice unui mare om și patriot cum este personajul respectiv.

Ca să fiu obiectiv, se aruncă din ambele părți cu exagerări și minciuni. Sunt televiziuni, radiouri și ziare înregimentate în ambele tabere. Dar a cataloga imediat tot ce nu e fix cum zice postul X care ți-e drag ca „minciună și dezinformare”, fără a face niște cercetări, cum fac mulți compatrioți, este o atitudine extrem de periculoasă pentru democrație (care devine o idiocrație a îndobitociților de TV) și în consecință și pentru oameni. Iar de partea guvernanților se inundă poporul prin mijloacele media aservite cu mai multe minciuni și mizerii decât din partea cealaltă. Cine are ochi de văzut, să vadă.

Până la urmă, faptele sunt clare ca lumina lunii în bezna nopții: ordonanța nr 13/2017 putea fi cel mai mirobolant act legislativ produs vreodată pe tărâmuri mioritice - discutarea și aprobarea în mare grabă în toiul nopții, publicarea imediată în Monitorul Oficial în aceeași noapte, și după ce s-a cerut aviz de la CSM pentru a doua zi, toate astea sunt sfidări fățișe la ordinea firească a lucrurilor și la cel mai elementar bun simț și justifică revolta publică.

Justiție

Dacă vă gândeați în vreo privință să vă căutați dreptatea în justiție, în România... Mai bine răzgândiți-vă, jucați la loto!

Încă e frig afară?

Am tot amânat să scriu după alegerile din decembrie, deși au fost mai multe momente în care am fost uimit de cele ce se întâmplau, care uneori depășeau așteptările oricum pesimiste... Poate și din dorința de a nu folosi cuvinte prea grele.

Deși mă așteptam oarecum să apară din nou motivul „vechii moșteniri” care îi împiedică pe vașnicii și oneștii guvernanți să pună în aplicare anumite promisiuni electorale și evident nesustenabile de către buget, sau să vină un nou val de schimbări și numiri prin ministere, instituții și întreprinderi de stat, nu mă așteptam la graba cu care s-au apucat să-și rezolve problemele personale utilizând instituțiile statului.

Este uimitor cât de grăbit a fost avocatul poporului să vină în ajutorul bieților cetățeni oropsiți care din cauza unor fleacuri de condamnări penale nu mai au dreptul de-a fi miniștri sau prim-miniștri ci doar parlamentari sau președinți. Și cât de urgentă a devenit problema penitenciarelor supra-aglomerate, atât de urgentă încât trebuie o ordonanță de urgență pentru a le mai elibera un pic. Și cum un necaz nu vine niciodată singur, această ordonanță se vrea asortată cu una pentru redefinirea unor infracțiuni și pedepse, așa din partea casei. În plus au mai fost câteva ocazii în care nu am putut să nu remarc că singura posibilă explicație pentru acțiunile „aleșilor” este aceea de a arăta că ei sunt șefi absoluți și fac orice vor, când vor.

Și apropos de asta, am dat despre un articol care mi-a amintit despre o persoană pe care am fost prea mic și prost ca s-o apreciez în anii '90, ani care au pecetluit cumva soarta „democratică” a acestei țări - domnul Ion Rațiu.