Miza

E timpul sa zicem ceva şi despre suspendarea Preşedintelui... Eu, când au fost alegerile, nu am fost pro-Băsescu, dar l-am votat. Din cauza lipsei alternativelor viabile, din dorinţa de a nu perpetua la nesfârşit starea de lucruri proastă din România de după 1989.

Chiar dacă neadecvat pentru funcţia de Preşedinte, din cauza lipsei aptitudinilor în domeniul diplomaţiei, omul Traian Băsescu mi s-a părut atunci mai sincer şi mai pus pe treabă decât contracandidaţii. Din păcate, pentru Parlament, am fost din nou obligaţi să votăm partide şi nu persoane, şi a ieşit cum a ieşit...

Acum, Preşedintele a fost suspendat de Parlament, dar de un Parlament care nu mai este reprezentativ pentru români. Pentru că românii au dat multe voturi alianţei DA, care nu mai există. Faptul că s-a format în Parlament alianţa PNL-PSD ar fi trebuit să invalideze automat Parlamentul şi să declanşeze alegeri anticipate, ca să se vadă câte voturi dau alegătorii acestei noi alianţe.

Pe de altă parte, nici PD-ul şi Preşedintele nu sunt 100% curaţi. Există puncte obscure în componenţa respectiv trecutul lor, care acum sunt exploatate de adversari.

Dacă în Piaţa Universităţii s-ar fi strâns în ziua suspendării 100-200 de mii de oameni pentru a-l susţine pe Preşedinte, aş fi fost de acord că nu va avea nici o problemă la referendum. Dar participanţii au fost puţini, cum puţini au fost şi în Piaţa Constituţiei şi la Braşov. Nici PSD-ul n-a avut mulţi, ceea ce denotă dezinteresul şi lehamitea pe care o au cetăţenii faţă de lumea politică, cu certurile ei.

Pentru români, politicienii sunt nişte specimene ciudate, care vieţuiesc într-o lume paralelă cu realitatea, care se pupă şi se bat din motive care pentru noi rămân necunoscute. Tot circul pe care-l fac a devenit plictisitor şi neinteresant, pentru că îl vedem repetându-se, cu foarte mici variaţiuni, de 17 ani încoace.

Din această lehamite, s-ar putea să meargă la vot puţini oameni, şi s-ar putea ca Preşedintele să fie demis. Ceea ce, trecând peste argumentele demagogice că am scădea mult în ochiii Europei, că sprijinul extern s-ar diminua etc, ar fi grav pentru că ar însemna revenirea PSD şi a intereselor economico-financiare create şi consolidate după Revoluţie.

Ar mai însemna stabilirea unui rol pur decorativ pentru preşedinte, ceea ce, mai ales în situaţia în care suntem noi, fără vot uninominal pentru Parlament, este inacceptabil pentru că ar însemna că alegerile dau putere absolută, pentru 4 ani, unui partid, iar balanţa de forţe din Parlament, alianţele se pot schimba în funcţie de interese personale sau de partid fără nici o posibilitate de intervenţie din partea cetăţenilor.

A trecut destul timp de la căderea regimului Ceauşescu, şi ar trebui să depăşim teama de un Preşedinte puternic – care nu înseamnă neapărat dictatură, ci poate însemna un stat mai orientat spre nevoile oamenilor. România ar trebui să fie o Republică Prezidenţială, iar votul pentru Parlament să fie uninominal.

Voi vota şi de data asta Băsescu, deşi nu mă convinge nici măcar cât la alegerile trecute. Îl voi vota pentru că, în absenţa Binelui, mă consider obligat să aleg „mai puţin răul”. Voi vota aşa pentru că România în ultimii ani a început să se mişte, e drept foarte greu şi cu o inerţie aproape deznădăjduitoare. Pentru că e timpul ca o clasă politică expirată – formată din comunişti „convertiţi”, să părăsească scena politică pe care o intoxică de atâta vreme, şi să lase locul adevăratelor reforme şi adevăraţilor reformişti. E drept că şi Băsescu e parte a acestei clase politice, dar deocamdată, dacă trei sferturi dintre parlamentari fac tot posibilul să-l debarce arătând atâta frică, eu îl votez în speranţa că acele trei sferturi vor pleca, şi vom rămâne numai cu un sfert de „expiraţi”.