A trecut ceva vreme de când n-am mai scris nimic... Probabil cel mai important eveniment al ultimei luni a fost unul internaţional, criza financiară din Statele Unite (şi nu numai). O criză care a făcut să iasă din buzunarele bugetelor statelor resurse nebănuite. Dacă luăm numai cea mai mare „tranşă” de ajutoare pentru Wall Street, de 700 miliarde de dolari, şi ne gândim că acum câteva luni acelaşi preşedinte Bush a respins o lege care ar fi dat câtorva milioane de americani o asigurare medicală minimă (pe care acum nu şi-o pot permite) şi care ar fi costat doar câteva miliarde, lucrurile devin de neînţeles. Mai ales că aşa-zisa legătură „Wall Street – Main Street”, adică efectele crizei financiare asupra economiei reale, este doar una ipotetică dacă privim un pic istoria.
Dacă adăugăm „salvările” de instituţii financiare de până acum, ajungem uşor numai în cazul SUA la 1 trilion (1000 miliarde) dolari. Şi, chiar dacă în cantităţi mai mici sau în mod mai mascat, multe alte state dezvoltate au dat în total alte câteva sute de miliarde aceloraşi instituţii care, deşi n-au o legătură intrinsecă cu economia reală, au o mare influenţă asupra politicii.
Toate aceste sume din banii contribuabililor din întreaga lume, din banii oamenilor care se îmbolnăvesc şi mor din cauza aerului devenit irespirabil din cauza poluării în timp ce „nu sunt bani” pentru energii alternative şi autoturisme electrice. În timp ce doar 25 de miliarde pe an ar ajunge pentru împiedicarea morţii a 25,000 de copii pe zi în Africa.
Cât despre cauzele crizei, cele imediate sunt subiect de dezbatere între mai-marii lumii. Niciunul însă nu îndrăzneşte (poate cu excepţia lui Medvedev, care e oricum doar o marionetă a „capitalismului de stat” din Rusia) să spună cauza de la baza tuturor necazurilor finanţelor lumii: datoriile, faptul că economia actuală se bazează pe datorii, monedele nu mai au acoperire în aur şi se tipăresc la comanda guvernelor, au devenit ele însele o marfă ca oricare alta. SUA au în acest moment 13 trilioane dolari datorie externă, iar în ultimii 5 ani aceasta a crescut cu peste 1000 miliarde pe an. Toate statele au datorii din ce în ce mai mari, şi „superputerea” nu face excepţie. Dar despre datorii, mâine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu