miercuri, 10 decembrie 2008

Speranţa nu e o strategie

Am văzut acest titlu de carte pe o tejghea azi... Nu se refera nici pe departe la ce m-am gândit eu când am vazut-o, dar nu contează.

Toţi sperăm în "mai bine", dar câţi din noi şi facem ceva pentru asta? Câţi ne gândim ce înseamnă acest lucru pentru noi, şi mai ales ce ar trebui să însemne? Câţi ne gândim că ar trebui sa avem mai mult timp pentru a petrece cu familia şi nu neapărat mai mulţi bani, sau o casă mai mare, o maşină mai bună?... Înţelegem oare că noţiunea de "calitate a vieţii" nu are nici o legătură cu PIB-ul, că daca PIB-ul creşte nu înseamnă că o ducem mai bine şi viceversa?

Sperăm să nu iasă prea urâtă treaba cu încălzirea globală, dar consumăm din ce în ce mai mult, facem jocul celor care ne vând produse din ce în ce mai proaste pe care le înlocuim tot mai frecvent, ca şi cum resursele planetei ar fi infinite. Avem tot mai multe maşini, le preferăm mijloacelor de transport în comun mizerabile în loc să cerem şi să întreţinem mijloace de transport curate...

Sperăm să avem nişte conducători oneşti, care să lucreze pentru binele nostru, dar am mers la vot ca să-i alegem tot pe cei care ne fură de jumătate de secol încoace? Am mers...

Speranţa nu este o strategie. Şi dacă nu este însoţită de o strategie, este vecină cu prostia...

Niciun comentariu: