Chiar se întâmplă asta?! În secolul 21, reîncepem cursa înarmărilor, sunt atacate state pentru motive inexistente și pretexte stupide?!... Sute de mii (sperăm că nu milioane) de oameni se duc să ucidă și să fie uciși urmând ordinele unor retardați care se dau „strategii” omenirii?!
Cum am ajuns aici?! Sau, mai bine spus, cum ne-am întors aici?
Organizația Națiunilor Unite, creată tocmai pentru a evita viitoare conflicte majore, a eșuat lamentabil, cel mai probabil din cauza dreptului de veto al „celor puternici” - atâta vreme cât oricare din marile puteri (a se înțelege economice și militare!) poate opri orice inițiativă dorită de 99% din țări reprezentând 95% din populația Terrei, organizația este pur decorativă. O tribună la care se enunță idealuri înalte, uneori au loc confruntări verbale, care par chiar confruntări de idei și sisteme de gândire, dar totul rămâne la stadiul de discuții sterile și de măsuri insuficient sprijinite economic. Exemplul cel mai frapant este cel al problemei încălzirii globale, în care omenirea se îndreaptă cu viteză spre dezastru, continuând să țină piciorul înfipt în accelerație, contrar „consensului” și intențiilor frumoase de a evita catastrofa. Despre conflictul prezent din Ucraina, se aude ceva semnificativ despre acțiuni ONU? Evident că nu.
De ce, în era globalizării, a comunicării instantanee și universale, trebuie să mai existe concurența distructivă între națiuni?! Pentru ce? De ce trebuie să rămânem fideli unor țeluri absurde din secolul trecut sau și mai vechi, de expansiune teritorială, acaparare (dacă e nevoie folosind forța militară) a zonelor cu resurse de diferite feluri, „încercuire” a unor inamici imaginari și zdrobire a țărilor care amenință (imaginar sau real) status-quo-ul? Ce este așa prețios la acest status-quo pentru noi, oamenii din toate țările lumii? Ne interesează pe noi ca țara noastră să domine militar vecinul X, iar pe oamenii din acea țară îi interesează oare să ne atace pe noi? Dacă nu, atunci de ce îi lăsăm pe politicieni să facă porcăriile pe care le fac și să încerce să ne convingă de asta?
Ce ziceți, mai facem asedii, în secolul XXI?! Încercuim orașe, lăsăm oamenii să moară de foame, pe lângă cei pe care-i omorâm prin bombardamente, tortură, violuri și alte atrocități care inevitabil vin „la pachet” cu războiul? Sunt tot mai puțini părinții și bunicii noștri care au trecut prin cel de-al doilea război mondial și se pare că iar uităm și riscăm să repetăm greșelile... Nu, războiul nu e cel din 90% din filmele despre război și nici cel clamat de mai-marii lumii, o luptă dreaptă pentru idealuri înalte. Nu, este o mizerie oribilă, pentru a cărei descriere cuvintele sunt insuficiente - de aceea ar fi trebuit probabil să fim mai atenți la lacrimile din ochii bunicilor noștri când povesteau despre război, pentru a simți acea oroare spre care ne îndreptăm acum din nou, ca o turmă de imbecili.
Am putea avea scopuri comune, ale întregii omeniri - lupta pentru menținerea unei clime suportabile pe Terra este un ideal destul de înalt și, acum, extrem de greu de atins chiar dacă ne-am uni toți eforturile! Am putea să facem eforturi pentru asigurarea unor noi surse de energie, am putea (ușor!!!) să salvăm milioane de copii anual de la moartea de foame și de boli ale sărăciei. Am putea să facem eforturi să educăm populația lumii, nu să ne concentrăm pe distrugerea educației, cum procedează acum prea multe din guvernele lumii (motivate de faptul că turmele de proști sunt foarte ușor de condus).
Nu, noi ne luptăm ca să dăm o graniță cu 100km mai spre vest sau mai spre est, ca să mai facem una-două republicuțe cu 1-2 milioane de cetățeni (într-o lume în care și statele mari au probleme în a controla fluxurile de capital și marile corporații, acestea sunt state-marionetă din start), ca să ne „asigurăm securitatea”. Avem alianțe militare multi-naționale, se face lobby pentru război sau contra războiului după cum suflă vântul intereselor marilor capitaluri, unii produc și toți cumpărăm în disperare arme tot mai sofisticate și absurd de scumpe, doar ca să putem omorî alți oameni.
„Asigurăm securitatea”! Pentru „apărare” investim mii de miliarde anual în arme și armate, de o sută de ori mai mult decât în cercetarea pentru noi surse de energie, de exemplu. Bani care ajung de la „cei mulți” la câțiva proprietari de corporații ale căror arme se găsesc în mâinile combataților din ambele tabere din conflictele de peste tot în lume... Și este mângâiat orgoliul bolnav al dezaxaților care visează strategii și stăpânire globală, al bolnavilor de putere pe care ne încăpățânăm să nu-i dăm jos de la butoanele care controlează destinele lumii.
Evoluția este oare o iluzie? Creierul uman, atât de complex și adaptabil, ar fi trebuit să poată suporta o evoluție psihologică accelerată, nu în sute de mii de ani. Cu toată democrația și informația disponibilă azi, am rămas aceleași brute de ev mediu, bucuroase să calce în picioare și să distrugă, atunci când apare ocazia? Altfel nu-mi pot explica, din păcate, evenimentele din zilele noastre. Sau poate e o minoritate gălăgioasă a neadaptaților, retardaților, frustraților de tot felul care a pus stăpânire pe mass-media și și-a plantat exemplarele reprezentative în funcții prin prea multe tări ale lumii?
Eu nu vreau să mă adaptez unei lumi de războaie și cursă a înarmărilor. Și sper, ba chiar și cred, că sunt mulți ca mine. Dacă suntem chiar o majoritate, vom vedea în anii care urmează, pentru că omenirea va avea de făcut alegeri de care depinde existența societății umane.
