Economia - vorba mereu actualului Caragiale, este „sublimă dar lipsă cu desăvârşire”. În agricultură, producţia a scăzut enorm. Între cauzele cele mai importante au fost distrugerea sistemului de irigaţii (acum mai avem irigată doar o treime din suprafaţa care era irigată în 1989), a CAP-urilor cu utilajele existente şi a fermelor de animale. Fărâmiţarea actuală a terenurilor şi lipsa „tradiţională” de solidaritate a dus la imposibilitatea practicării unei agriculturi moderne în majoritatea cazurilor – oamenii au terenuri mici şi nu-şi pot permite să cumpere utilaje sau să facă sisteme de irigaţii, iar două decenii nu au fost de ajuns pentru a înţelege asta şi a se uni în asociaţii. Sistemele de irigaţii şi utilajele rămase din perioada comunistă au luat în mare parte drumul fierului vechi. Ar fi tardiv să mai căutăm vinovaţii, ar fi prea mulţi şi prea mici. Iar cei mari, care au permis asta, sunt şi acum mari. Falimentarea şi distrugerea fermelor de animale ar fi însă mai uşor de investigat, şi sunt hoţi la nivel înalt care ar putea fi descoperiţi. Oricum, deocamdata rămânem în zona posibilului – realitatea este că nu prea mai avem nici măcar agricultură.
Turismul este cam aşa cum era acum două decenii. Hoteluri noi nu prea s-au construit, s-au renovat doar o parte din cele existente. Sunt vile şi pensiuni destul de multe faţă de perioada comunistă, dar încă destul de nesemnificative per ansamblu. Preţurile au devenit necompetitive pe piaţa externă, mai ales având în vedere calitatea scăzută a serviciilor – se pare că nici lucrătorii din domeniu n-au scăpat încă de metehnele comunismului, când oamenii mergeau din lipsă de alternative... Turiştii străini lipsesc aproape cu desăvârşire, şi datorită infrastructurii necorespunzătoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu