Avion cu motor

A mai zburat un porumbel din gura cuiva, şi uite iar motiv de scandal... România are imperioasă nevoie de unul sau mai bine două avioane prezidenţiale. Cu tot tacâmul în ceea ce priveşte sistemele de securitate şi comunicaţii.

Evident, alte partide n-au pierdut ocazia de a protesta într-un mod ieftin şi populist.

Ceea ce poate nu se ştie e că există compania ROMAVIA care este obligată prin lege să asigure transportul guvernului şi preşedintelui. Compania deţine deja avioane, şi începe un proces de modernizare/înnoire. Aşa că, în concluzie, despre ce era tot scandalul? Nimeni nu s-a opus ca Romavia să cumpere avioane, proiectul de modernizare a fost aprobat. Dar când Băsescu, cu tendinţele de grandomanie bine-cunoscute, a pronunţat cuvintele "aeronavă prezidenţială", toţi populiştii de tarabă au sărit în sus - cum dom'le, când oamenii mor de foame noi cumpărăm avioane de sute de milioane de euro?

Ei bine, asta e situaţia. Cumpărăm oricum avioane de sute de milioane de euro, cu toată harţa de suprafaţă dintre preşedinte şi restul lumii. Pentru că toţi şefii noştri vor să călătorească pe banii publici în totală siguranţă, şi unde au ei chef.

Oricum, chestiile gen statul în aer timp de o zi fără realimentare, cum zicea preşedintele, mi se par aberaţii de om care tot mai vede războaie (reci sau calde) peste tot prin jurul lui. Sper doar să n-aibă dreptate...

Fierbinţeală

Temperaturile extreme revin, ca să ne amintească de faptul că România este într-una din zonele care sunt şi vor fi foarte afectate de încălzirea globală în următorii ani.

Au fost ani în care recolte excelente au rămas pe câmp, din lipsa mijloacelor de a le recolta (a se citi "nepăsării" de fapt...). Acum, roata norocului se întoarce, şi vom avea recolte mult mai mici decât era prevăzut, şi insuficiente şi pentru consumul intern minim.

În plus, ceva inundaţii acum câteva luni şi un nor toxic de la vecinii de la răsărit (şi nord), ca să întregească imaginea. Există un "timp potrivit" pentru tot... România a avut şi a ratat ocazie după ocazie în ultimele aproape două decenii, de la educaţie la turism şi agricultură. N-ar fi prins rău acum sitemele de irigaţii care au fost distruse (dezmembrate şi furate) după '89 - dar nu le mai avem... Nici nişte rezerve bugetare pentru intervenţii de urgenţă în astfel de cazuri n-ar fi stricat - dar ratând şansa boom-ului IT-cercetare nu am avut de unde le strânge...

Timpurile devin dificile, natura începe peste tot pe Glob "răzmeriţa" împotriva stupidităţii oamenilor. Noi am fi putut fi acum mult mai pregătiţi decât suntem. Oare cum va rezista economia românească, deja beteagă, provocărilor naturale care vor urma?

Genunchiul broaştei

În stupefacţia care te cuprinde când auzi cugetările, certurile sau vezi acţiunile unora din mai-marii statului român, eşti tentat să spui că domnii sunt încă, din punct de vedere intelectual, la un nivel de grădiniţă. Imediat însă îţi dai seama că asta ar fi o jignire pentru copiii care merg la grădiniţă... Nu, şefii noştri sunt la un nivel de şcoală ajutătoare.
Mai putem, în condiţiile astea, să ne mirăm că lucrurile merg cum merg?

Datoria

Scriam acum ceva vreme de datoria externă a României... Datele pe care le ştiam eu erau foarte depăşite de trista realitate. Datoria nu e de 15 miliarde de dolari, ci de 29 miliarde de euro, adica aproape 38 miliarde dolari... Dacă adăugăm cei 5 miliarde euro pe care România i-a primit de la Revoluţie încoace de la alte state în contul datoriilor lor către noi, ajungem la 34 miliarde euro... Mai punem nişte fonduri nerambursabile primite din diverse părţi, şi ajungem la o cifră astronomică, prin care ne putem face o idee despre cât au furat mai-marii noştri în ultimii 17 ani. Probabil subestimăm furtul oricum, pentru că nu includem întreprinderile distruse şi vândute la fier vechi de exemplu...

35 miliarde de euro cu care NU S-A FĂCUT NIMIC!! Nu se vede absolut nimic în infrastructură, în turism, în industrie. În aproape toate domeniile stăm MAI PROST decât în ’89!

Unde eşti tu, Ţepeş doamne...

Uşa cortului

Scandaluri, jigniri, procese... Nimicnicia politicienilor români pare să n-aibă limite. Se bălăcăresc în toate felurile, se împacă, iar se ceartă, se dau în judecată unii pe alţii. Pe bună dreptate, Europa se întreabă ce fel de ţară este asta în care clasa politică e la nivel de maidan...

Văd că şi Moliceanu este acum cercetat pentru discriminare în privinţa ţiganilor. Deşi toată lumea ştie că proporţia care se ocupă cu furtişaguri şi alte ilegalităţi este mai mare printre ei. E o chestie demonstrată statistic, şi foarte clară!! Purtaţi-vă, dragilor, civilizat, şi n-o să vă mai „discrimineze” nimeni...

4% e proporţia de străini care trăiesc în Italia, dar aceştia comit 36% din infracţiuni. Românii sunt pe primele locuri. Asta nu datorită celor care lucrează la menaj şi îngrijirea bătrânilor, nici a asistentelor din spitalele italiene, nici a studenţilor şi nici a muncitorilor din construcţii. Sunt cei veniţi „la şmen”, şi mulţi mulţi cerşetori, care în timpul liber se ocupă de furturi, bătăi etc. Este un fapt real că mare parte din cerşetorii cu act de identitate românesc sunt ţigani! Nu trebuie să fii rasist ca să zici asta, este evident mergând pe stradă, şi este evident din punct de vedere statistic. Asta este, dacă Moliceanu (pe care dealtfel nu-l înghit deloc) a zis că ţiganii ne fac de râs in Europa, să ştiţi că de data asta are dreptate în mare măsură.

Partea mai ruşinoasă este că şi politicienii noştri se comportă la fel, Moliceanu nu se vede pe el şi şleahta care îl înconjoară şi care fac în egală măsură rău imaginii României. Şi pe când ţiganii fac rău imaginii ţării, politicienii noştri fac rău şi ţării, nu numai imaginii...

Învăţământ?

Dintr-o cugetare adâncă a preşedintelui şi comiţiilor super-competente din jurul domniei sale, a ieşit la iveală faptul că învăţământul merge prost. Hai nu mai spune, măi dragă! Merge prost? Dar cum aşa, de când?

Nivelul învăţământului a scăzut continuu după Revoluţie, cu toate jdemiile de reforme cu care a venit fiecare ministru incompetent dar plin de idei. Se spune de mult chestia asta, şi s-a spus de atâtea ori încât nimeni n-o mai aude. Prin urmare, Băsescu s-a gândit să tragă un semnal de alarmă.

Problema nu e semnalul în sine şi întârzierea cu care vine, ci faptul că este al nu ştiu câtelea semnal, şi ca şi la cele precedente „soluţia” găsită de ei este încă o reformă! Dragi tovarăşi, reforme au tot fost şi lucrurile au mers din ce în ce mai prost!! NU E ASTA SOLUŢIA!

Nu e vorba de stresul prea mare al copiilor, materia prea multă sau examenele prea dese. În felul ăsta nu faceţi decât să-i ţineţi mai mult timp, inutil, în şcoli pe cei care n-au chef să înveţe! Poate că în statistici dă bine, pentru că unul care a terminat şcoala iese automat din categoria analfabeţilor, din păcate însă mulţi termină şcoala analfabeţi! Pentru că nu dau doi bani pe şcoală, pentru că asta e mentalitatea din ziua de azi, nu pentru că e materia prea densă!

Până la Revoluţie aveam un învăţământ foarte performant, mărturie stau atâţia emigranţi care s-au dus în Vest şi au ocupat posturi de înaltă calificare, făcând un renume şcolii româneşti. Mărturie stau profesorii, cercetătorii, doctorii români care au studiat pe vremea comuniştilor, şi care sunt infinit mai bine pregătiţi decât cei care termină acum facultăţile. Da, poate au o inerţie în mentalitate şi chiar dacă au fost împotriva regimului atunci, acesta le-a influenţat modul de a privi lumea, dar asta nu din cauza programelor prea încărcate!

Dacă vreţi să faceţi o treabă bună, domnilor guvernanţi, uitaţi ce ar trebui făcut (cu costuri suportabile de buget):

- renunţarea la 95% dintre reformele de după 1989: elevii să aibă note nu calificative la ciclul primar, pentru că ştiu deja să numere şi ştiu şi că e mai bine să ai şapte bomboane decat să ai două. Să se revină la împărţirea pe trimestre, mai naturală din punct de vedere al vacanţelor decât cea pe semestre. Să se renunţe la multitudinea de manuale alternative şi inutile! Ajunge un manual oficial, eventual mai bine prezentat decât alea comuniste. Iar cine are nevoie de cărţi ajutătoare, mai simple, mai colorate etc, poată să-şi cumpere.

- Motivarea elevilor prin PUBLICITATE. Da, banala publicitate. Pare extrem de simplu, totuşi nu se face deloc! În ziua de azi sunt mii de absolvenţi de facultăţi, oameni cu înaltă calificare care au salarii, în România, de mii de euro pe lună. Există perspective, numărul locurilor de muncă bine plătite, în România, creşte! Asta trebuie spus şi arătat la televizor, pentru că toţi se uită la telvizor! Arătaţi, domnilor, oameni care au succes şi o duc bine pentru că au fost printre primii la învăţătură! SUNT MULŢI, dar oamenii nu ştiu de ei şi imaginea lor despre oamenii cu educaţie este cea a profesorului care are o leafă de mizerie, sau a doctorului care dacă n-ar lua şpagă abia ar duce-o de la un salariu la altul! Arătaţi-le că se poate şi altfel! Deja multinaţionalele care vin în România încep să aibă dificultăţi în a găsi oameni pentru posturi calificate şi bine plătite. De ce oare? Poate pentru că nivelul celor care termină acum facultăţile este mult sub cel de acum unul-două decenii?...

- Motivarea profesorilor: nu o să propun, cum alţii au propus de atâtea ori, dublarea salariului profesorilor. Ştiţi care e tragedia cu învăţământul? Că actualmente, vin ca profesori tinerii cei mai slabi dintre absolvenţii de facultate, cei care nu reuşesc să-şi găsească un serviciu plătit decent. Pentru mine este un şoc să văd care sunt profesorii de mâine... Imaginaţi-vă cum o sa fie generaţiile viitoare de absolvenţi, pregătiţi de profesori care nu ştiu nici să vorbească limba română corect... Ce e de făcut? SIMPLU: Nou-intraţii în învăţământ să aibă o nouă grilă de salarizare, care să înceapă de pe la 5-600 euro/lună. Cu concurs adevărat, şi atunci o să se prezinte la concurs şi alţii, nu numai loazele. Iar concursul să-l dea toţi cei care au intrat în ultimii 5-10 ani. Cât despre cei deja de mai multă vreme în sistem, ar trebui stabilit un calendar de aliniere a salariilor lor, să zicem în 5 ani, la noua grilă de salarizare. Eu nu cred că profesorii responsabili ar refuza o soluţie ca aceasta, iar proiectul ar fi suportabil din cei 6% din PIB pe care guvernanţii se laudă că o să-l asigure învăţământului.

Trebuie să se înţeleagă că problema principală a învăţământului nu sunt mentalităţile învechite ale profesorilor, nici programele prea încărcate, nici baza materială în privinţa căreia s-au făcut totuşi ceva progrese... Problema este MOTIVAREA. A elevului şi a profesorilor tineri în primul rând! Profesorii cu vechime fac cât le stă în putinţă pentru un învăţământ de calitate, chiar pentru lefurile de mizerie pe care le au, dar sunt copleşiţi de nepăsarea elevilor şi societăţii în general faţă de eforturile lor.

Cine ştie, poate cineva citeşte chestiile astea şi le transmite mai sus. Ştiu că 50% din români ar fi, conform credinţei proprii, capabili să conducă ţara şi toată lumea poate da sfaturi, dar ce-am scris mai sus mi se par nişte chestii atât de simple şi „de bun simţ”, încât nu văd de ce nu s-ar gândi şi alţii la ele...

Bine, o să vă întrebaţi poate ce legătură are bunul simţ cu miniştrii şi parlamentarii... Ei bine, şi eu mă întreb!

Apa trece

A trecut de ceva vreme referendumul, punctul culminant al unei furtuni într-un pahar cu apă. Murdară.
Nu s-a schimbat guvernul, certurile s-au mai atenuat... Impresia de cacialma pe care o dă toată povestea se accentuează din ce în ce mai mult. Apa trece, ca şi scandalurile şi furtunile din pahare. Rămâne însă mâzga politicii româneşti, "politicienii" noştri mult iubiţi.
Care ne fac de râs în Europa care oricum stătea cu ochiii pe noi ca pe butoiul cu pulbere, să vadă cum ne comportăm după aderare. Şi nu există termeni destul de duri ca să descrie ce vede ea acum...
Gafe, găinării, minciuni neruşinate pentru noi şi pentru UE, asta e tot ce obţinem de la politicienii noştri.
Chiar nu mai e nimic de făcut???

Votăm?

Mâine este ziua cea mare a votului...

Protagoniştii s-au întrecut în această campanie în minciuni şi jigniri de toate calibrele, de la cele mai nevinovate până la cele mai neruşinate. Sincer, cu toată părerea deosebit de proastă pe care o am despre „politicienii” români, nu mă aşteptam să se coboare într-atât.

Într-o ţară normală, cu o justiţie funcţională, urmarea firească a acestei campanii ar fi câteva zeci de procese de calomnie, în urma cărora să reiasă cine a minţit şi cine nu. Dar chiar credeţi că în săptămânile de după referendum vor începe aceste procese? Nu, pentru că România nu e o „ţară normală”.

Toţi au aruncat cu câtă mocirlă s-a putut în direcţia taberei adverse, în speranţa că vor prosti ei mai multă lume, să-i voteze. Dragi români, asta puteţi deduce din tot tărăboiul: că iar am fost luaţi de proşti de politicienii noştri. De data asta pe faţă, s-au întrecut în nimicnicie!

Privind cu o oarecare detaşare tot tărăboiul, putem trage învăţăminte. Iar încercarea lui Geoană cu „e o imensă manipulare ce se zice, scorul la referendum e foarte strâns”, e patetică şi chiar jalnică.

Iar apropos de vot, am văzut acum câteva zile un comentariu, în care autorul, după ce debita o grămadă de tâmpenii, încheia cu patos: „o să merg la vot cu Dumnezeu înainte”. Degeaba Dumnezeu îl ajută pe respectivul să nu-l calce maşinile până la secţia de vot, dacă nu l-a ajutat să gândească şi să filtreze informaţiile cu care l-au bombardat „beligeranţii”. Aşa că nu vă bazaţi pe „inspiraţia divină”, încercaţi să gândiţi un pic înainte de a pune ştampila.

Eu unul, voi vota NU, pentru că de PSD am avut parte mult prea mulţi ani şi ştim cum e, şi pentru că Uniunea Europeană (prin reprezentanţi şi presă) tot cam aşa ar vota, dacă ar avea dreptul.

Inapţi si inepţii

A spune că este incredibil ce se întâmplă zi de zi în România este deja o expresie tocită, învechită... Deja ar trebui să inventăm o expresie mai tare pentru a exprima stupefacţia în faţa prostiilor şi măgăriilor făcute tot timpul de politicienii noştri.

România a dat subvenţii la 28 firme anul acesta, fără să ceară în prealabil acordul UE, aşa cum cere legislaţia europeană. Ministrul Educaţiei, Adomniţei, habar n-are câte stele sunt pe steagul Uniunii Europene, ba chiar se încăpăţânează în prostia lui, şi dă vina pe subalterni. Guvernul român, după ce a pus taxa ilegală pe prima înmatriculare pentru a face jocurile lui Călin&co, la două luni după avertismentul UE în această privinţă n-a fost în stare decât să încerce să dea nişte praf în ochi comisarilor europeni cu nişte modificări minime şi doar de formă când obiecţiile erau de fond. Şi în plus, n-au fost în stare să se prezinte la UE cu textul legii, s-au dus doar cu grile si „sinteze” ca să încerce să-i prostească pe europeni aşa cum fac de atâţia ani cu noi, românii.

Nu există cuvinte pentru a exprima gradul de prostie şi incompetenţă care se lăfăie prin cabinetele Guvernului! Este strigător la cer ce se întâmplă şi cum România este făcută de râs de această şleahtă de incapabili. Asta se adaugă invaziei de cerşetori şi infractori români în unele zone ale UE după aderare, şi contribuie la crearea unei imagini negative în rândul publicului european.

Ce-aţi făcut în ultimii 17 ani?

Au trecut 17 ani de la Revoluţia din ’89. Sau poate ar fi mai corect sa scriu „revoluţie”. Au trecut 17 ani, în care alte ţări foste comuniste au evoluat, au făcut paşi mari spre bunăstare, în timp ce noi am bătut pasul pe loc.

Am pornit de la datorie externă zero, o industrie puternică şi o agricultură competitivă – o situaţie mai bună decât a multor altor ţări comuniste. În plus, aveam ceva ce de exemplu statele membre URSS nu aveau: o oarecare independenţă economică. Este adevărat că multe din produsele pe care înainte de ’89 le exportam în celelalte ţări ale Tratatului de la Varşovia erau de o calitate îndoielnică, dar erau şi ieftine – vedeţi acum invazia produselor ieftine şi proaste din China. Motivul calităţii, invocat pentru a justifica distrugerea sistematică şi aproape totală a industriei româneşti după 1989, este pueril şi nu ţine. Cel puţin 80% din industrie ar fi rezistat şi ar fi rămas competitivă şi pe pieţele devenite capitaliste dacă s-ar fi dorit asta. Distrugerea industriei a fost o crimă împotriva statului român, şi iată că abia acum, după atâţia ani, începem să ne întrebăm dacă nu cumva industria metalurgică n-ar fi putut merge bine, sau dacă n-am făcut rău desfiinţând minele.

Agricultura a ajuns şi ea într-o stare jalnică, a fost adusă înapoi cu decenii. În loc să se facă rapid procesul restituirii terenurilor, acesta a fost tărăgănat până în prezent, iar sistemele de irigaţii, fermele, blamatele CAP-uri au fost lăsate în voia sorţii ani de zile, pradă degradării şi furturilor. Ajunge să menţionăm că suprafaţa de teren irigat este în prezent de 7-8 ori mai mică decât înainte de revoluţie.

Prin urmare, industria fiind distrusă (şi vândută în mare parte la fier vechi) iar agricultura lăsată în paragină, PIB-ul a scăzut brusc, şi au început să fie făcute împrumuturi externe. Din această cădere însă, unii au câştigat miliarde de dolari, şi au apărut bogaţii României – deloc de mirare, în mare parte foşti activişti şi securişti.

Până acum nu cred c-am scris ceva nou. Noi toţi ştim aceste lucruri, şi totuşi de 17 ani încoace ne lăsăm conduşi de această adunătură de parveniţi. Ba chiar, din 4 în 4 ani, îi alegem...

Cu tot acel furt la scară naţională, România a avut atunci o şansă de bunăstare – dacă s-ar fi investit în infrastructură şi educaţie.

Puteau iubiţii noştri conducători să-şi facă afacerile de miliarde pe spinarea decăderii industriei româneşti, să ne fi dat însă posibilitatea să trăim şi noi, investind în educaţie şi turism. Nu trebuiau să dea ei din banii furaţi tot de la noi, ajungea să fi investit împrumuturile externe pe care le-au contractat în numele ţării. Cu 15 miliarde euro s-ar fi putut crea infrastructura necesară turismului, pentru că locuri frumoase şi hoteluri avem. Noi câştigăm din turism mult mai puţin decât Ungaria de exemplu, deşi am putea câştiga mult mai mult. Potenţialul este, dar nu sunt străzi şi aeroporturi aşa că turiştii ne ocolesc.

Cât despre educaţie, ajungea un pic de bunăvoinţă, şi un minim de sprijin pentru stimularea interacţiunii universităţi-cercetare-industrie. Aici intrând şi câteva legi deştepte care să stimuleze investiţiile străine în cercetare şi IT. Şi aici potenţial aveam. Tragedia este că nu sunt sigur că mai avem acest potenţial.

Asta a fost adevărata crimă a clicii care ne-a condus după revoluţie. Nu numai că s-au îmbogăţit pe spinarea noastră, dar ne-au eliminat şi alternativele de creştere.

Acum, cu chiu – cu vai, suntem şi noi membri UE. Nu pentru că am merita – din toate punctele de vedere suntem cu mult sub nivelul ţărilor deja membre – ci pentru că interese politice au cerut-o. Dar suntem membri, iar Uniunea Europeană se bazează pe nişte principii democratice, morale şi sociale extrem de avansate şi umane. Uniunea ne va ajuta, cu multe miliarde de euro, să devenim şi noi măcar o ţară europeană săracă – pentru că acum suntem o ţară balcanică muribundă. Asta dacă nu „dăm cu bâta-n baltă”. Iar clasa noastră politică se pare că exact asta vrea să facă!

Scandalurile şi murdăriile care s-au întâmplat în viaţa politică românească după 1 ianuarie 2007, „pauza” de la reforme, lupta anticorupţie doar de faţadă, găinăriile gen revizuirea taxei de prima înmatriculare (tradiţionalul praf în ochi al politicianului român), au făcut ţările mari ale Europei să se întrebe dacă nu cumva au făcut o mare greşeală primindu-ne. Ei au sperat că o stimulare pozitivă ne va face să ne dăm mai mult silinţa – dar cu politicienii noştri nu merge decât bâta, pentru ei bunul simţ e la fel de de neînţeles ca Teoria Relativităţii Generale.

Este tragic că am putea pierde şi această şansă oferită de Uniunea Europeană, din cauza iresponsabilităţii celor care conduc România!

După 1989, la conducerea ţării s-a inversat doar raportul de forţe între proşti şi hoţi. Dacă înainte prevalau proştii, după, hoţii au fost mai puternici. De oameni inteligenţi, care să-şi realizeze scopurile personale ŞI pe cele naţionale, nu prea am avut parte. Aceşti oameni există, peste tot în România (încă). Trebuie doar să se implice şi să aibă sprijinul populaţiei.

Politicienii VECHI ai României de azi se bat acum, după ce au furat cam tot ce se putea fura din ţară, pentru viitorii bani din fondurile europene. Să-i trimitem pe la casele şi vilele lor, să ne lase măcar în pace, dacă nu şi să dea înapoi ce-au furat!