În ultimele zile au fost discuţii „aprinse” (ghilimelele le explic imediat) despre bugetul alocat cercetării ştiinţifice pe anul 2009. Prestaţia doamnei ministru Andronescu a fost execrabilă, mai proastă decât de obicei: nu am auzit de fapt să se fi pronunţat în vreun fel constructiv de când e din nou în funcţie. A ieşit de la convorbirile din Guvern depre buget cu un „poate vom avea 6% din PIB”, iar despre cercetare a tăcut mâlc. Bugetul înseamnă cifre, care chiar dacă în cazul de faţă sunt nişte previziuni total aiurea sunt calculate şi procentele sunt foarte clare. De fapt, aşa cum veţi vedea în textul următor, Ministerul Educaţiei şi Cercetării are alocate în varianta actuală a bugetului un jalnic 2% din PIB, din care oricum peste 30% sunt nişte virtuale „venituri proprii” în creştere de peste 2 ori faţă de 2008.
După câţiva ani în care bugetul alocat cercetării a crescut de la 0.13% din PIB în 2003 la 0.57% în 2008, sectorul începuse în sfârşit să dea semne timide de revigorare. Avem raportat la populaţie un număr de trei ori mai mic de cercetători decât media UE, iar unicul mod de creştere relativ rapidă a acestuia este reîntoarcerea în ţară a cercetătorilor români din străinătate. În condiţiile tăierii bugetului din 2009, vor pleca mai mulţi decât au venit în ultimii 3 ani, ceea ce ar fi o pierdere de nereparat în următorii 10-20 de ani. Nu se întoarce nimeni în ţară de la un salariu european sau american care permite un trai decent pentru ca dupa 1-2 ani să rămână fără serviciu pentru că politicienii s-au răzgândit în privinţa priorităţilor. Există chiar o lege şi un acord cu UE care interzic României să scadă fondurile alocate cercetării, acestea trebuind să ajungă la 1% din PIB anul viitor.
Domnul Boc s-a gândit să-şi arate mărinimia şi să spună că dă 10 milioane de euro de la bugetul Cancelariei Primului-ministru pentru cercetare, după care s-a arătat şi mirat că cercetătorii încă mai protestează. Pomana asta de 0.007% din PIB nu face deloc primăvară şi nu acoperă tăierea de 0.4% PIB din buget.
În plus, se tot promit rectificări – în acest caz, în iunie. Problema este că un calcul simplu de clasa a 3-a arată că un buget de doar o treime din cel de anul trecut nu ajunge nici măcar pentru primele 6 luni ale anului, până la rectificare. Apoi, având în vedere că bugetul a fost construit pe o creştere economică de 2.5% care nu se va realiza şi pe încasări din surse proprii ale Ministerului care nici ele nu se vor realiza, rectificările vor fi numai cu minus, în nici un caz în plus...
Din păcate marşul organizat de cercetători a fost mult prea mic pentru a-i impresiona pe politicieni. În condiţiile în care nu se poate apela nici la inteligenţa nici la bunul lor simţ (ambele inexistente în majoritatea cazurilor), singurul mod de a-i impresiona este frica. Această frică le este provocată numai de adunări mari de oameni, mari însemnând peste 50-100 de mii de persoane. Nişte mitinguri comune cercetare-educaţie ar fi mult mai eficiente.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu