Întrebarea este: dacă a amenaja cea mai mare zonă de schi din Europa de sud-est costă doar 70 milioane de euro, cum de nu s-au găsit bani până acum? De ce stăm doar cu Valea Prahovei, cu o capacitate de cazare mult sub nevoile interne, când am fi putut dezvolta cel puţin 10 astfel de zone în ţară, care să atragă şi turişti străini şi să mărească de mai multe ori veniturile din turism?
Dacă socotim că România a acumulat din 1989 încoace o datorie externă de 40 de miliarde de euro, iar cheltuielile totale bugetare pe această perioadă au fost undeva la 4-500 de miliarde de euro, cum de nu s-a găsit un singur miliard pentru dezvoltarea turismului?
Explicaţia e simplă şi tragică: din cauză că mai-marii noştri nu s-au mulţumit cu „comisioane” de 10-20%, care se dau şi în ţări mult mai dezvoltate decât România, şi nici cu şpăgi neruşinate de 50%... Nu, ei au ţinut neapărat să fure tot! Până la ultimul ban trebuia să treacă prin reţelele lor mafiote de firme care încasau banii şi nu făceau nimic. Şi uite aşa, au trecut anii. Nu au fost bani pentru turism şi infrastructură, au fost pentru zeci de mii de vile, maşini de lux şi conturi în ţări exotice.
Din păcate, şi populaţia este obişnuită de pe vremea comunismului să considere statul cel mai mare hoţ şi să încerce să-l fenteze cum poate. Imaginea creată de „reprezentanţii statului” de după revoluţie a întărit această obişnuinţă, aşa că mulţi preferă să spună „fiecare cu treaba lui”, în speranţa că vor ajunge la un moment-dat în acele posturi în care „treaba lor” va fi să gestioneze banii altora şi să „se descurce” aşa cum fac actualii şefi.
Furtul este un sport naţional şi până nu vom renunţa la a considera hoţii care ne conduc modele demne de urmat nu se va mişca nimic în ţara asta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu