Şi pentru clarificarea situaţiei de fond, urmează câteva precizări. Cantitatea de gaze cu efect de seră produse de o maşină (produsul principal al arderii care este sursa de energie) este direct proporţională cu consumul de carburant. Este un fapt stabilit de legile fizicii şi chimiei care nu poate fi evitat prin nici un mijloc, fiind vorba de volume de zeci de metri cubi şi mase de zeci de kilograme la suta de kilometri parcurşi. Nu depinde de norma Euro. Prin urmare, forma cea mai logică a unei taxe de poluare ar fi de includere în preţul carburantului. Pentru celelalte gaze, produse secundare ale arderii, cu efecte nocive pentru sănătatea umană, emise în cantităţi mult mai mici şi care prin urmare pot fi filtrate şi depind de norma Euro a automobilului, se poate stabili, ca în celelalte state, o taxă anuală diferenţiată. Avantajele unei taxe anuale sunt multiple, fiind o soluţie mult mai flexibilă decât una la înmatriculare – poate varia anual, în funcţie de evoluţia tehnicii în domeniu şi de tot felul de parametri ai maşinii, proprietarul curent este taxat şi nu doar primul etc.
Ar exista deci soluţii simple, inteligente şi de bun-simţ. Cei care ameninţă cu „colapsul pieţei auto” din cauza unei taxe la nivelul celei din iulie 2008 sau mai mici sunt doar nişte bişniţari care vor protecţie... Piaţa autoturismelor noi ar scădea poate cu un 20%, ar creşte în schimb cu mai mult cea a maşinilor second-hand şi activitatea service-urilor auto, a magazinelor de piese, spălătoriilor etc. Pentru economia naţională în ansamblu ar fi un câştig. Şi numărul total de rable din ţară ar scădea, nu ar creşte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu