Categoria grea

Conflictul din Georgia continuă. Zic din Georgia (nu Caucaz) pentru că în realitate totul se petrece pe teritoriul Georgiei, stat independent şi suveran. Dar mic.

În ziua de azi, pentru cei câţiva jucători din categoria grea restul lumii se împarte în 2 categorii: cei de care le pasă un pic şi cei de ale căror păreri care nu le pasă deloc. În general, calitatea de membru în prima categorie se dobândeşte prin armamentul nuclear. Cei din a doua categorie sunt doar obiect de tranzacţii, nu şi parteneri de discuţii. Lor în cel mai bun caz li se aduc la cunoştiinţă pe cale diplomatică hotărârile greilor. Altfel, li se pot aduce la cunoştinţă direct cu tunul şi aviaţia, daca întâmplător asta li se pare greilor mai şic la un moment dat.

Este ceea ce se întâmplă în Georgia acum. După Irak şi Afganistan, americanii nu pot ridica vocea (şi de fapt nici nu-i interesează toată tărăşenia), iar Putin demonstrează lumii întregi că face ce vor muşchii lui prin apropierea graniţelor Rusiei. Cu cele două teritorii separatiste din Georgia, Rusia nu va câştiga doar o zonă întinsă de litoral, dar va fi la o aruncătură de băţ de două puncte strategice: capitala, Tbilisi, şi portul Poti de la Marea Neagră, important pentru tranzitul de hidrocarburi spre o Europă care s-ar fi dorit independentă de Rusia din acest punct de vedere.

Şah. Mat?

Olimpiada roşie sau verde

Au început Jocurile Olimpice de Vară Beijing 2008. În miljlocul unei lumi din ce în ce mai haotice, o pată de fair-play şi prietenie. Festivitatea de deschidere, grandioasă şi cu elemente asociate în mod greşit de mulţi cu roşul regimului, a fost extraordinară şi apreciată la unison ca „irepetabilă”. Cel puţin până va fi din nou China gazdă, aş adăuga eu.

Olimpiada a primit şi denumirea de „verde”, nu doar din motive de imagine, pentru a contracara zvonurile despre aerul irespirabil al Beijingului, ci pentru că au fost adoptate soluţii tehnice ingenioase, „tehnologii verzi” pentru reducerea impactului ambiental al manifestării.

Sperăm să nu mai fie alte atentate, iar Jocurile să se poată desfăşura cu liniştea şi pacea unor jocuri, fără implicaţii politice, etnice şi de altă natură.

Războaie între clanuri

Din nou război pe teritoriul care aparţinea URSS... De data asta un teritoriu cu vreo 70 de mii de oameni vrea independenţă (Oseţia de Sud) faţă de republica oricum mică (Georgia) din care făcea parte. Aşa cum armata a 14-a în Republica Moldova a ţinut practic sub pălăria Moscovei teritoriul Transnistriei, şi armata 58 rusă face acelaşi lucru cu Oseţia...

De ce? Ce rost ar avea o republică „independentă” aşa de mică? De ce la dezmembrarea URSS noile state au acceptat în interiorul graniţelor teritorii „problematice” care nu le aparţineau din punct de vedere etnic? Ce e cu toate aceste mini-războaie, care înseamnă atâta moarte şi reducerea economiilor la zero în zonele afectate, dar la nivel mondial trec ca „incidente”?... Sunt întrebări la care m-am gândit de multe ori, dar încă n-am găsit răspunsuri satisfăcătoare...

Imaginaţia însă îmi sugerează ceva: aşa îmi închipui că erau luptele între marii nobili acum câteva secole. Marii lorzi ai războiului, generali „pe care lumea nu putea să-i mai încapă”, mari lorzi ai mafiilor din întreaga lume, îşi dispută acum teritorii şi suflete, multe şi nevinovate suflete... Umanitatea se întoarce spre Evul Mediu (nu degeaba numite în engleză Dark Ages)?

Într-o epocă în care vom trăi oricum schimbări dramatice (epuizarea rezervelor de petrol pe care se bazează toată economia globală, încălzirea globală care nu ştim încă unde va duce) să se pregătească oare marii „lorzi” ai zilelor noastre deja pentru ce va fi după?... Dar după CE?

Politica şi taxiurile

Mi se întâmplă din când în când să merg cu taxiul şi să dau peste câte-un şofer filozof, sau analist politic, în fine, specialist într-unul sau mai multe domenii. Probabil pentru că oamenii aceştia, în timpul cât aşteaptă clienţii, au ceva timp să se gândească. Taximetriştii mi-au demonstrat astfel că oricine poate „cuprinde” cu mintea gigantismul corupţiei şi nimicnicia politicianului român, tot ce trebuie e un pic de timp şi voinţa de a vedea dincolo de aparenţe.

Am mers de curând cu un taximetrist care ştia că urmează să vină o criză a petrolului, anunţa profetic că în 5 ani străzile o să fie mult mai libere decât sunt acum, mi-a făcut un rezumat al băncilor duse la falimet până acum de oameni care sunt miliardari şi „cinstiţi”, mi-a înşirat întreprinderi din Bucureşti vândute la fier vechi... Apoi afacerea cu bordurile, mi-a arătat locuri unde au fost schimbate acum 3-4 ani şi deja sunt ciobite mai rău decât cele vechi de 40-50 de ani, şi multe altele.

Totul cu o exprimare simplă şi foarte meticuloasă – ca să se facă înţeles de orice client, probabil.

Omul ăsta ştia foarte bine ce pleavă conduce ţara, că la Revoluţia – lovitură de stat s-a schimbat doar un grup PCR cu altul la conducere, că s-a făcut o datorie externă uriaşă doar pentru îmbogăţirea unora... Cu puţin înainte de-a ajunge la destinaţie, i-am pus întrebarea la care intuiam deja răspunsul: care este soluţia, în viziunea lui? Răspunsul, deşi previzibil, m-a dezamăgit un pic: să aşteptăm să moară ăştia, vulpoii bătrâni. Mă rog, vulpoi cu o mare doză de alt animal, mai de casă...

Acum, e adevărat că probabil copiii lor, crescuţi cu bani de-a gata, n-o să mai fure cât au furat ei, or să toace însă miliardele furate românilor. Nu ştiu, parcă nici eu nu mai sper să recuperăm ceva din ce s-a furat, dar aş vrea să scăpăm de aceste căpuşe până peste 20-30 de ani când o să moară, pentru că atunci at fi prea târziu.

Şcoala românească

Vă recomand 2 bloguri pe care le-am descoperit pe net, scrise de domnul profesor Ioan Neacşu, din Bacău: Şcoala românească şi Jurnalul unui outsider. Vă invit să le citiţi, împreună cu alte scrieri ale aceluiaşi autor către care găsiţi link-uri pe paginile citate.

Inundaţii

Ca în fiecare anotimp în ultimii ani, au fost iar inundaţii... Ca să ne reamintească un fapt ştiut deja de toată lumea: că lucrările care trebuiau făcute în ultimele două decenii pentru prevenirea lor nu au fost făcute. Deşi ar fi costat doar o mică parte din cele 40 de miliarde de euro datorie externă pe care le-a făcut România (politicienii care o conduc de fapt) în acest timp, sau din pagubele care sunt tot mai mari şi mai frecvente. Pentru vieţile omeneşti oricum nu există compensaţie...

Chiar acolo unde s-au alocat fonduri pentru lucrări, acestea s-au făcut prost sau nu s-au făcut deloc, banii fiind deturnaţi spre firme cu relaţii sau direct în anumite conturi bancare... În cele mai multe cazuri însă, a fost considerată de la început o utopie efectuarea de lucrări: "Nu-s bani!" Dar oamenii plătesc taxe, România se îngroapă în datorie externă... Nu-s bani pentru diguri, căi ferate, autostrăzi, dar au fost bani pentru salarii compensatorii de zeci de mii de euro pentru armată, au fost şi sunt bani pentru vile cu dimensiuni de palate peste tot în ţară, au fost bani pentru ca Becali, Vântu şi alţii de teapa lor să ajungă miliardari... De ce tolerăm asta??

Teledon

Am fost întotdeauna pentru ajutorarea celor care au nevoie, este ceva firesc, normal, cerut de cele mai elementare legi morale şi sociale. Dar „show”-ul care se face pe la televiziuni cu Teledonul mi se pare de cel mai ţipător prost-gust.

De data asta a fost unul cu ocazia inundaţiilor (care au devenit o obişnuinţă de câţiva ani încoace). Vin acolo politicieni care s-au îmbogăţit pe căi dubioase, care n-au dat şi nu s-au preocupat de aplicarea unor legi pentru a evita stricăciunile datorate umflării râurilor, prezentatorii emisiunii se străduiesc să facă un fel de şantaj emoţional pentru a stoarce şi câţiva lei de la nişte pensionari şi nevoiaşi... Iar unii politicieni folosesc ocazia pentru a se lăuda cu cât au contribuit ei din „puţinul” lor...

Televiziunea câştigă audienţă, şi câştigă într-o singură zi din publicitate mult mai mult decât se adună de la un astfel de Teledon. De ce nu dă direct şi discret banii câştigaţi pe o zi de publicitate şi gata? Fără tot tam-tam-ul deşănţat? Oamenii pot oricum pune bani pentru ajutorarea celor nevoiaşi în diverse conturi sau la diverse asociaţii, pot trimite obiecte şi alimente de primă necestate... Fără teledonuri stupide.

Salvare?

Ieri am auzit de încă un accident în care a fost implicată o salvare, şi cred că subiectul merită aprofundat un pic. Şoferul SRI care a avut vina (parţială conform poliţiei, totală după mine) accidentului de ieri reprezintă poate un caz extrem de prostie, tupeu şi nesimţire, pentru care sunt renumiţi securiştii (foşti şi prezenţi), SPP-iştii, angajaţii firmelor de pază (a celor mari şi cu maşini tari). Totuşi, mergând pe străzile României vreo 50,000km, am putut să văd o comportare generală de nepăsare în privinţa salvărilor – românii se străduiesc mult mai puţin să le facă loc decât cetăţenii din alte ţări.

Acesta este un semn de incultură şi necivilizaţie. Pe vremea comunismului, salvările erau insuficiente ca număr şi dotări, practic cine ajungea să depindă de ele nu avea mari şanse să supravieţuiască. Şoferii nu se întâlneau des în trafic cu ele – iar traficul era oricum mult mai lejer. Acum, deşi poate încă nu destule, există salvări mult mai multe şi mai bine dotate. De ce să împiedicăm acum salvarea unor vieţi printr-o nepăsare criminală??

Să fumezi nepăsător şi să asculţi muzică atunci când în spatele maşinii tale vezi girofarul şi auzi sirena unei maşini a Salvării, mi se pare o imagine grotească, absurdă... Şi totusi, am văzut-o şi sunt convins că nu e un caz izolat. Ar trebui să se gândească cei în cauză cum ar fi să fie ei în salvare...

Societatea economiei

În mod normal, economia ar trebui să urmeze necesităţile societăţii şi să fie modelată de aceasta. Din păcate însă, odată cu acumularea fără precedent a capitalului, economia a preluat conducerea, iar în lumea de azi noul „război rece” se dă între ea şi societate, pentru remodelarea societăţii în conformitate cu dorinţele economiei.

„Cel de-al treile val” al evoluţiei umane, prezis de soţii Toeffler acum aproape 40 de ani, întârzie să apară tocmai din cauză că economia de tip vechi (al 2-lea val, industria producţiei de masă) se opune acestei schimbări dorite şi necesare pentru societate.

Economia capitalistă, prin controlul mijloacelor de informare de către corporaţiile media şi industria publicitară, a lovit în însăşi esenţa funcţionării sistemului capitalist al „economiei de piaţă”: echilibrul informaţional. În ziua de azi cumpărătorul nu mai are acces la informaţii obiective asupra produselor, aşa că alegerea lui este arbitrară iar „selecţia naturală” a produselor bune nu se mai face.

Sistemul este în criză, pentru că se bazează pe folosirea tot mai multor resurse, în timp ce societatea devine conştientă că resursele sunt limitate şi pe sfârşite, că mediul este în pragul dezastrului şi că este nevoie de schimbări profunde şi rapide. Dacă acestea se vor putea produce în timp util, rămâne de văzut.

Diesel

De ceva vreme tot aud de problemele de sănătate din marile oraşe datorate micro-particulelor din aer (celebrele PM-uri) – probleme care sunt dintre cele mai grave.

Se ştie că mare parte din aceste emisii sunt datorate motoarelor Diesel ale autovehiculelor, a căror proliferare în ultimii ani a fost susţinută puternic de către state. Datorită consumurilor mai mici decât ale motoarelor pe benzină, emisiile de gaze cu efect de seră sunt mai mici.

Ceea ce nu înţeleg este de ce nu a fost de la început impusă o legislaţie în ceea ce priveşte emisiile de PM-uri? Abia în viitorul standard Euro 5 apar limitele la aceste emisii. Chiar credeţi că soluţia – filtrul antiparticule care apare acum pe piaţă – nu se puta realiza acum 10 ani, scutind astfel de pedeapsa capitală sute de mii – poate milioane – de oameni?

Ştiinţa şi tehnologia existau, trebuia doar o constrângere legislativă din partea statelor pentru a obliga constructorii de automobile să le implementeze.

Constrângerea nu a existat, vânzările de automobile cu motoare Diesel au ajuns la 80% din total, şi anual câteva mii de persoane mor în fiecare mare oraş (european) din cauza unor patologii direct imputabile microparticulelor. Asta fără a socoti decesele în care PM-urile au doar roluri secundare, agravante, patologiei principale.

Nu poate nimeni susţine că nu se bănuiau măcar câteva din efectele nefaste ale PM-urilor pentru sănătate. Şi atunci...

Cine răspunde pentru aceste crime cu premeditare?