Starea de sănătate a ... contabilului

„Poporul îşi merită conducerea pe care o are”: vrem un Ministru al Sănătăţii economist, contabil avem! Nu trecuse un an de când hotărâse desfiinţarea unor spitale „pentru că nu aduc profit” (!?), când a luat o hotărâre şi mai „măreaţă”, mai „utilă”: lansăm un „program” care să ne arate starea de sănătate a poporului român!

Zis şi făcut: milioane de oameni puşi pe drumuri, zeci de milioane de „analize” şi milioane de euro cheltuiţi, din buzunarele celor a căror stare de sănătate s-a mai înrăutăţit un pic şi din cauza asta! În sfârşit, după un an, „ministrul contabil” trage linie şi adună:

– ...% dintre români prezintă risc de îmbolnăvire în următorii ani (!?);

– ...% dintre bărbaţi şi ...% dintre femei consumă carne grasă (!?);

– ...% dintre bărbaţi şi ...% dintre femei consumă zilnic alcool (!?);

– ...% ....

Bietul contabil, cum să-i dea lui prin cap că starea de sănătate reală a poporului putea fi aflată simplu, direct, fără cheltuielile enorme făcute şi fără stresul suplimentar creat milioanelor de oameni, din fişele aflate la medicii de familie (cei care nu au asemenea fişe oricum nu au participat la „campania” ministrului!). Iar rezultatele „programului”, anunţate de „ministrul contabil”, se puteau obţine mult mai ieftin şi mai rapid prin sondaje, de care oricum nu suntem scutiţi, se fac permanent şi de către oricine şi se trag orice concluzii!

Interesant: cum oare s-or împăca, în mintea aceluiaşi om, două idei atât de „măreţe” şi de diferite: desfiinţarea unor spitale pentru că „nu aduc profit” şi realizarea unui „program” inutil, cu cheltuieli atât de mari? Care o fi starea de sănătate mintală a unui asemenea om?

Dar dacă el este sănătos mintal şi, de fapt, nu este decât unul din escrocii care au devalizat ţara asta, de aproape 20 de ani încoace? Sau, dacă este unul din cei care duc la îndeplinire „programul de desfiinţare” a poporului român, fără armate, fără război, distrugându-i Sănătatea, Învăţământul şi Cultura?

Lumea interlopă

Din nou s-au încins spiritele în lumea interlopă craioveană. De data asta, o bătaie după o partidă de poker pe bani mulţi şi furaţi, o împuşcătură cu o armă deţinută ilegal...

Românii mai au încă până să înţeleagă că această „lume interlopă” nu este deloc paralelă cu lumea noastră, şi nici nu se intersectează doar atunci când mai auzim prin cartier sau la televizor împuşcături. Nu, dragi cititori... Lumea interlopă este lumea în care trăim şi noi, aceşti indivizi pervertiţi de bani, pe care i-au furat şi îi fură de la noi ceilalţi, sunt mai presus de lege, ne calcă pe trotuare sau treceri de pietoni cu maşini „tari” şi scapă nepedepsiţi, sunt apăraţi de poliţia şi justiţia pe care le plătim noi, sunt animale cu chipuri de (semi)oameni pentru care viaţa altora nu are decât cel mult un preţ în bani.

Aceste brute sunt produsul „tranziţiei” noastre glorioase spre economia de piaţă, spre capitalism. Pentru marii miliardari (de carton, care au trecut de această fază), sunt nişte găinari de cartier, dar ei sunt mulţi şi fură destul fiecare. Numai dacă am calcula valoarea maşinilor expuse în Craiova cu ocazia înmormântării lui Cioacă, am ajunge la câteva milioane de euro. Ar trebui să înmulţim cu un factor minim 3-4, pentru că pe lângă maşini au şi vile şi apartamente, şi apoi cu minim 2 pentru că sunt minim două tabere rivale, deci ajungem lejer la un minim furat de 10-20 de milioane de euro. Numai la Craiova... Închipuiţi-vă ce este la Bucureşti. Plus celelalte oraşe medii şi mari. Ajungem la câteva miliarde de euro. Care sunt furaţi an de an, pentru că în lumea interlopă banii sunt rulaţi extrem de rapid, pentru a scăpa de orice controale.

Indivizii care fac parte din această „lume” sunt câteva mii în toată ţara. Chiar credeţi că ar fi intangibili, dacă noi ceilalţi i-am vrea în puşcării? Eu cred că nu.

Despre români şi metehnele lor

Vă recomand blogul lui Horia Pătraşcu, scrie bine despre dificultăţile noastre de a ne simţi parte a unei societăţi normale. Gândurile unui om inteligent merită întotdeauna citite şi aprofundate, iar în acest caz ele sunt puse mai bine în valoare de talentul scriitoricesc al autorului.

Domnule Profesor,

ştiţi desigur că nivelul învăţământului românesc scade continuu, de prea multă vreme. Nu este un fenomen unic în Europa, scăderi sunt în majoritatea statelor, din cauza politicilor şi a politicienilor.

Guvernanţii nu au ca „prioritate zero” învăţământul, ei au ca prioritate crearea unei mase omogene de oameni îndobitociţi, needucaţi, fără opinie. Aceasta le-ar asigura o guvernare liniştită şi după bunul plac, în interes personal.

Zeci de mii de elevi termină anual liceul fără a şti bine să scrie şi să citească. Pe unii dintre aceştia i-aţi ajutat şi dumneavoastră, dându-le note peste merite, de milă sau de frică (de conducere, de părinţi, de colegi). Aceasta scade nivelul învăţământului şi respectul societăţii în general pentru dumneavoastră şi pentru şcoală.

Avem nevoie de oameni pregătiţi şi de respect pentru educaţie. Este singura cale prin care se pot realiza, în viitor, schimbările sociale şi economice de care avem nevoie!

Daţi note corecte, chiar dacă asta înseamnă să aveţi peste 50% corigenţi! Comunicaţi, aveţi internetul la îndemână! În acest fel vă puteţi coordona acţiunile şi trece peste frică, pentru că unirea naşte puterea!

Societatea are nevoie de dumneavostră şi de o educaţie adevărată. Are nevoie să fiţi puternic şi independent, să creaţi Oameni, nu cârpe!

Vreme trece, vreme vine...

Toate-s vechi şi nouă toate... Există o Societate Naţională de Îmbunătăţiri Funciare (SNIF), companie de stat de interes strategic, care trebuia să se ocupe cu lucrările de amenajare a bazinelor râurilor, vreo 3000 de kilometri...

Această societate a fost faultată în repetate rânduri, şi în vechea guvernare Năstase şi în cea Tăriceană. Mare parte din albiile râurilor au trecut în administrarea Apelor Române, care le are doar în gestiune dar nu se prea preocupă să facă vreo lucrare... SNIF n-a mai primit bani şi utilaje de prin 2003, iar în 2006 i-au fost blocate şi conturile bancare, din cauza unei datorii care i-a fost trecută în gestiune deşi nu avea nici o legătură cu ea.

De ce toate acestea? Pentru că SNIF are un patrimoniu imobiliar măricuţ, de vreo 100 de milioane de euro, „reevaluate” cum se obişnuieşte pe la noi la 30 de milioane. Nimicnicia şi prostia politicienilor şi mafioţilor legaţi de ei este atât e mare, încât aceştia nu sunt capabili să privatizeze cinstit o firmă, sau măcar lăsând-o funcţională... Inteligenţa lor nu se poate ridica mai sus de nivelul găinăriilor imobiliare, ei ştiu numai să dezmembreze şi să-şi împartă între ei...

Probabil, vor reuşi şi în acest caz. Dar este o companie de interes naţional, şi vedem că din cauza intereselor mafiote tot mai mulţi oameni suferă din cauza inundaţiilor... Implicaţiile sunt clare, rămâne să facem ceva!

Sursa: Academia Caţavencu

Politicianul român

Parazitii feat. Mircea Badea - Politicianul roman
Asculta mai multe audio Muzica »

Blestemul apelor?

Văd titluri de genul ăsta în ziare, pe la televiziuni... Blestemul apelor. Apa, în loc de binecuvântare, dătătoare de viaţă, a ajuns „blestem”. De ce? Pentru că aşa s-au gândit nişte minţi înguste că e mai de impact titlul. Dar este greşit, nu spune nimic. Fără ploi, ar fi secetă şi nu am avea recolte, ar fi foamete şi lipsă de apă potabilă.

Nu, tovarăşi jurnalişti, blestemul nu e al apelor, ci al prostiei omeneşti. Este blestemul prostiei noastre, care ţinem de aproape două decenii la conducere o adunătură de imbecili hoţi, care fură absolut orice şi de oriunde. Incluzând materialele şi banii pentru îndiguiri, drumuri şi poduri, incluzând pădurile care ţineau pământul în loc...

Evident că acum sunt alunecări de teren când plouă ceva mai tare dacă mii de hectare de pădure sunt defrişate în mod barbar, e normal să fie inundaţii şi digurile nereparate de zeci de ani să nu ţină... În locul reparării lor, s-au construit vile, în părţi mai înalte ca să nu fie în pericol. În pericol rămân tot oamenii de rând. Care totuşi îi menţin pe aceeaşi hoţi la conducere...

Mâine, despre o Companie care ar fi trebuit să facă lucrări de îndiguire.

Deşteaptă-te române!

Am văzut la Jocurile Olimpice din China nişte imagini mişcătoare cu premierea sportivilor noştri... Nişte oameni simpli, care au muncit enorm şi eforturile le-au fost răsplătite, nişte persoane care plângeau de bucurie când se intona imnul românesc.

În sport, ca să ajugi pe primul loc, nu contează banii, pilele sau cunoştinţele. Ca să parafrazez o zicală celebră, trebuie un 1% înclinaţie şi 99% transpiraţie. Oamenii care au ajuns să reprezinte România la Beijing sunt poate cei mai potriviţi şi cu siguranţă cei mai sinceri mesageri ai noştri.

Ar trebui să ne deşteptăm şi noi, ceilalţi, şi să învăţăm să ne alegem reprezentanţii politici astfel încât să nu ne mai facă de râs.

„Suveranitatea corupţiei naţionale”

... Aşa scriau ziarele nemţeşti în legătură cu votul din Parlamentul României, de neîncepere a urmăririi penale în cazurile Mitrea şi Năstase.

Este însă lăudabilă iniţiativa Uniunii Naţionale a Judecătorilor de a contesta în instanţă această decizie parlamentară. Evident, şansele de reuşită sunt minime, dar utilitatea demersului stă în izolarea şi mai mare a politicienilor corupţi, acolo în fieful lor... Justiţia, după zeci de ani de hibernare, dă semne firave de trezire, iar acest lucru ar trebui văzut, înţeles şi mai ales sprijinit de populaţie. Fără sprijinul maselor Justiţia nu are cum să-i pedepsească pe cei care deţin puterea legislativă în ţară. Judecătorii au dat în judecată Parlamentul pentru corupţie!

Aşa că, dragi cititori, aveţi grijă la vot în toamnă... Din păcate sistemul nu o sa fie pur uninominal, ca să putem să-i excludem pe toţi suspecţii de corupţie, dar măcar pe cei pe care putem, să-i dăm afară din politica românească!

Între ciocan şi nicovală

Nu sunt un susţinător al NATO, prin urmare nu consider că ar fi fost în vreun fel utilă aderarea Georgiei la alianţă şi cred că ruşii sunt îndreptăţiţi să se simtă ameninţaţi de extinderea ei până la graniţele lor. Din cum văd evoluând situaţia, tind să pierd speranţa unei lumi pacifice în viitorul previzibil. Marile puteri continuă să se lupte pentru resursele de hidrocarburi, pentru zonele de influenţă, pentru dominaţia mondială.

Încercările SUA cu scutul antirachetă nu sunt în scopuri defensive, se vrea acest scut ca pavăză din spatele căreia se poate face orice fără teama de ripostă. Ruşii şi arabii au dreptate când văd ca ofensivă această iniţiativă.

În afară de Rusia şi SUA, se ridică statul chinez. Până acum, acesta a părut pe plan extern mult mai pacifist şi „cu capul pe umeri” decât Rusia şi SUA, care au făcut nenumărate excese de autoritate şi utilizare nejustificată (şi în afara legilor internaţionale) a forţei. Dar nu se ştie la ce derapaje poate duce bogăţia care se acumulează în vistieria Chinei, depinde de ce fel de lideri o să se nimerească să aibă...

În afara marilor puteri, sunt alte câteva state care sunt (par a fi) luate în seamă, doar pentru că sunt puteri nucleare sau au mult petrol. Interesele comerciale şi strategice primează oricum peste tot restul, SUA colaborează îndeaproape cu conducerile absolutiste din Orientul Mijlociu pentru care drepturile omului sunt mai de neînţeles decât pentru mult-blamata Chină.

... Şi mai sunt state tip Georgia, România, Bulgaria, care speră că odată cu intrarea în UE şi mai ales în NATO sunt protejate, sunt în siguranţă în faţa pericolului rusesc. Greşit! În caz de conflict, aceste state vor fi folosite ca teatre de război şi vor avea prin urmare cel mai mult de suferit, indiferent de partea cui ar fi. Acum, e adevărat că şi neutralitatea e greu de crezut că le-ar fi respectată, pentru că n-au atuurile Elveţiei...

Statele mici sunt în continuare între ciocan şi nicovală, din toate punctele de vedere (economic, militar, politic etc). În secolul XXI, omenirea nu a ajuns încă la o dezvoltare a conştiinţelor care să permită respectul şi tratamentul egal pentru fiecare fiinţă umană, indiferent de locul unde s-a născut.